”Melhisedec este personajul marelui preot din Vechiul Testament, învăluit în mister, întrunind în sine revelaţia preoţiei Noului Aşezământ al Domnului Hristos „Care a străbătut cerurile” (Ev. 4, 14) şi a intrat dincolo de catapeteasmă, odată pentru totdeauna, în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi Sângele Său, şi a dobândit veşnică răscumpărare, pentru noi (Ev. 9, 12).
Începând cu capitolul cinci, şi sfârşind cu capitolul zece, în şase capitole, din Epistola către Evrei, Sfântul Apostol Pavel ne arată „lucruri grele de tâlcuit” cu privire la taina cea mare a preoţiei lui Melhisedec, în care se oglindeşte Marele Preot Iisus Hristos.
Duhul Sfânt l-a format pe Melhisedec în lucrarea rânduielii preoţiei sale încât a arătat taina răscumpărării noastre, care rămâne sfântă şi aducătoare de mântuire veşnică prin cuvintele Tatălui Ceresc: „Fiul Meu eşti Tu. Eu astăzi Te-am născut” (Ev. 1, 5). „Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec” (Ps. 109, 3–4).
Preoţia lui Melhisedec întruneşte toată rânduiala preoţiei Domnului Hristos ca răscumpărare în care se încadrează Taina Jertfei Euharistiei, a mulţumirii, fără de sânge, a pâinii şi vinului prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului pentru hrana noastră spre viaţa veşnică până la sfârşitul veacului.
Despre Melhisedec Sfânta Scriptură a Vechiului Testament vorbeşte astfel: Avram s-a întors de la înfrângerea regilor care atacaseră Sodoma, unde locuia nepotul său Lot. „Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram şi a zis: Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrăşmaşii tăi în mâinile tale! Şi Avram i-a dat lui Melhisedec zeciuială din toate” (Fac. 14, 18–20).
Sfântul Apostol Pavel spune: „căci acest Melhisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam pe când se întorcea de la nimicirea regilor si l-a binecuvântat, căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte, mai întâi: rege al dreptăţii; apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci asemănat fiind cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea. Vedeţi, dar, cât de mare e acesta căruia patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada războiului” (Ev. 7, 1–4)!
În Vechiul Testament, la Facere, nu spune Scriptura amănunte cine a fost Melhisedec, dar Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei ne dezvăluie taine care s-au păstrat de la Duhului Sfânt prin Sfintele Predanii.
În ceea ce spune de numele său ca rege al Salemului se tâlcuieşte, mai întâi rege al dreptăţii, apoi rege al Salemului, adică al păcii. Numele acesta tainic corespunde cu ce spune, mai târziu, Isaia despre Domnul Hristos: „Căci Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi dreptate, de acum şi până în veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta” (Is. 9, 5–6)!
Cele două trăsături tainice ale numelui pe care îl are Melhisedec, de rege al dreptăţii şi al păcii, le vedem la Isaia pe care le arată în Domnul Hristos. El a venit să împlinească dreptatea, cum spune lui Ioan Botezătorul: „Aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Mat. 3, 15). Prin împlinirea dreptăţii lui Dumnezeu se face pace între oameni şi Dumnezeu şi pace între oameni învrăjbiţi de păcat. Prin aceasta se îndeplineşte mesajul îngerilor de la naşterea Domnului: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14)! „Căci El este pacea noastră. El care a făcut din cele două una, surpând peretele din mijloc al despărţirii, desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturilor ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou, şi să întemeieze pacea, şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, omorând vrăjmăşia. Şi venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape” (Efes. 2, 14–17).
După ce Marele Apostol arată pe Melhisedec ca chip al lui Hristos, rege al dreptăţii şi rege al păcii, vine şi arată chipul veşniciei lui Hristos în el ca fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, întrucât nu există nici o însemnare pentru el, ci asemănat fiind cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot cu rânduială veşnică.
Avram, care primise făgăduinţa lui Dumnezeu că prin el se vor binecuvânta toate neamurile pământului, se pleacă înaintea lui Melhisedec în care se oglindeşte Domnul Hristos, primeşte binecuvântarea lui şi-i dă zeciuială din toate prăzile de război.
Nimeni nu a fost binecuvântat de Dumnezeu ca Avram, ales din tot pământul, dar mare deosebire este între el şi Melhisedec, preotul celui Preaînalt în care se oglindeşte Hristos!
A cunoaşte pe Melhisedec este a cunoaşte preoţia harnică a Domnului Hristos cu jertfa Sfintei Euharistii din care ne împărtăşim pentru viaţa veşnică; este a cunoaşte vrednicia şi slujirea preoţiei mai presus de a îngerilor.
În nimeni altul nu s-a putut să se vadă Domnul Hristos, cu lucrarea preoţiei Sale, cum se arată în Melhisedec „preotul celui Preaînalt”, cum îl numeşte Scriptura. Luminat de Duhul Sfânt a pătruns cu totul în jertfa preoţiei Domnului Hristos aducătoare de mântuire. De aceea a jurat Dumnezeu, şi nu-i va părea rău, adresându-se Fiului Său: „Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec” (Ps. 109, 4).
Melhisedec reprezintă o mare şi tainică consacrare lui Dumnezeu, ca primul sacerdot al Celui Preaînalt, după a cărui rânduială Dumnezeu, cu jurământ, a întemeiat preoţia Fiului Său cu slujire mai presus de a îngerilor. Dar cum a ajuns acest mare preot la asemenea har ca după rânduiala sa să se jure Dumnezeu către Fiul Său zicând: „Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec?” La această întrebare se poate răspunde: Melhisedec a ajuns la asemenea har prin viaţă neprihănită şi prin smerenie, ascunzându-se pe sine şi viaţa sa ca să nu ştie nimeni cum trăieşte în desăvârşită evlavie, să nu ştie nimeni de obârşia sa, de începutul şi de sfârşitul vieţii sale; şi tocmai prin aceasta s-a asemănat cu Fiul lui Dumnezeu.
Iată cum a putut ca nimeni altul, să se asemene cu Domnul Hristos care zice: „Învăţaţi de la Mine că Eu sunt blând şi smerit cu inima” (Mat. 11, 29). „Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa” (Luca 14, 11). Pentru că „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (Iac.4, 6).”
Autor:
Preot Gheorghe Grigore, Caiete Teologice, ”Afierosirea sau consacrarea lui Dumnezeu”, Humele - Argeș, 2003
Preotul Gheorghe Grigore s-a născut la 11 octombrie 1923 în Humele, județul Argeș. Autodidact, cu deosebit talent oratoric și calități de memorare, s-a dedicat încă din adolescență studiului Sfintei Scripturi și scrierilor Sfinților Părinți. Devenind preot, a împletit munca, slujirea și scrisul, fiind călăuzit de o profundă vocație pentru viața spirituală și rugăciune. A îndeplinit misiunea de slujire în Parohiile: Topârcea (1971-1977) din județul Sibiu, Țuțuleștii-Noi (1977-1985) și Găujani (1985-1991) din Protopopiatul Costești – Argeș. A trecut la Domnul în Vinerea Mare a anului 2014 lăsând comunităților de credincioși pe care i-a păstorit, un bogat tezaur de lucrări teologice, dar și peste o mie de poeme și poezii religioase.
Mai multe informații despre viața, munca, slujirea, dar și o parte din scrierile sale pot fi accesate la: https://pr-gheorghe-grigore.weebly.com/