sau vizualizează aici cu traducere
Impozitul in cota unica vs. impozitul progresiv
În zilele acestea asistăm la o dispută tot mai mare între specialiştii în finanţe publice (mai ales din partea celor cu orientare de stânga) care susţin apăsat necesitatea introducerii impozitului progresiv.
Am găsit oportun să intervin în această discuţie aducând un punct de vedere mai aprofundat insistând asupra avantajelor pe care le are impozitul în cotă unică comparativ cu cel progresiv şi încercând să demontez argumentele pentru a introduce impozitul progresiv.
Impozitul în cotă unică presupune aplicarea unui procent UNIC de impozitare tuturor profiturilor obţinute din orice activitate economică. Un impozit progresiv presupune aplicarea unui procent diferenţiat pe categorii de venituri (sau profituri). Se spune că printr-un impozit progresiv bogaţii vor plăti mai mult decât cei săraci şi că acest lucru este benefic pentru o economie.
Să nu uităm (şi aici cei care susţin impozitul progresiv fac acest lucru) că într-o economie de piaţă (capitalism) cel care are un câştig mai mare este cel care este creativ, cel care îşi asumă mai multe riscuri, cel care poate vinde pe piaţă mai mult şi mai bine decât o fac ceilalţi.
Atunci când statul impozitează progresiv această creativitate a sa şi această asumare a riscului sau incertitudinii obligându-te să plăteşti mai mult decât cel care nu este la fel de creativ nu mai există stimulentele necesare pentru acest lucru.
Cei care laudă impozitul progresiv uită că, oricum, cei care au profituri mai mari plătesc mai mult chiar şi în cazul cotei unice (16% dintr-un profit de 100.000 lei plătit de un antreprenor este mai mare decât 16% din 1000 lei plătit de un simplu salariat).
Cota progresivă de impozitare egalizează incorect nişte surplusuri naturale care apar în piaţă datorită creativităţii, ingeniozităţii şi capacităţii de a inova a unei clase fundamentale în economia de piaţă: ANTREPRENORII.
Într-o manieră absolut haiducească statul care adoptă un astfel de sistem mult mai agresiv cu tot ce înseamnă avuţia unei naţiuni apreciind că luxul, bunăstarea, avantajele de a fi bogat sunt nişte rele ce trebuie rapid îndreptate şi corectate. Se uită totuşi că tocmai astfel de lucruri stau la baza spiritului antreprenorial (vrem să ne deschidem afaceri, să ne asumăm riscuri, să fim creativi, să dăm altora de muncă) tocmai pentru că vrem (şi unii chiar putem) să acumulăm mai mult decât alţii.
Un stat care nu înţelege că trebuie să protejeze clasa antreprenorilor săi se află deja într-o mare eroare „antreprenorială”.
O altă discuţie ar fi legată de destinaţia finală pe care ar lua-o aceste impozite progresive. Antreprenorii riscă totul pentru afacerea lor pentru ca statul să vină să le ia progresiv impozite pe câştigurile lor. Ca să facă ce cu ele: să dezvolte proiecte publice (care cele mai multe dintre ele ar fi mult mai bine dezvoltate dacă s-ar dezvolta în privat).
Durerea antreprenorilor este şi mai mare în acest caz: de ce trebuie să plătească mai mult unui stat care oricum aruncă pe geam cu banii aceştia îmbogâţind discreţionar o mână de „favorizaţi” ai statului?
De ce se poartă totuşi o astfel de discuţie în acest moment? Pentru că se constată că avem de a face cu o clasă de aşa-zişi antreprenori care din proiecte masive cu statul acumulează averi foarte mari pe care le cheltuiesc fără discernământ (maşini scumpe, genţi la fel de scumpe ca o maşină etc.). Păi în acest caz soluţia nu este nicidecum impozitarea progresivă care ar lovi în acei antreprenori care nu au afaceri cu statul şi care obţin profiturile lor de pe piaţa liberă.
Soluţia ar fi ca statul fie să nu mai dezvolte proiecte de infrastructură (autostrăzile pot fi concesionate unor grupuri de firme, hidrocentralele la fel, centralele atomice la fel) aşa cum se face peste tot în lumea civilizată.
Să nu mai lăsăm statul să acorde discreţionar aceste proiecte şi să controlăm (ca societate civilă) mult mai bine aceste proiecte: să fim serioşi Curtea de Conturi şi alte instituţii de acest fel numai independente politic nu sunt.
În concluzie, domnilor care susţineţi impozitul progresiv cu atâta tărie ar trebui să ştiţi că un astfel de impozit nu mai este demult de actualitate, că el contravine principiilor pieţei libere şi capitalismului modern şi că este o frână în calea dezvoltării. Nu este el soluţia salvatoare pentru o economie sufocată tot mai mult de un stat ineficient şi supus grupurilor de interese private.
Regulile jocului democratic stimulează guvernanţii să maximizeze avantajele rezultate din creşterea cheltuielilor publice, chiar cu preţul sacrificării dezvoltării economice. De aceea, guvernele cheltuiesc maximul de resurse pe care sunt capabile să le încaseze şi peste, prin crearea sistematică de deficite şi datorii publice. Iar regimul fiscal este subordonat inevitabil nevoilor bugetare discreţionare şi intereselor politice, într-o lume în care majoritatea economiştilor continuă să vorbească, iluzoriu, despre „optim”[7]. Aceasta deoarece mărimea sectorului public nu poate fi manipulată pe bază de „calcule de rentabilitate”, deci economic, ci numai în funcţie de interesele şi programele politice câştigătoare, deci electoral.
Ascensiunea sistemului etatist a subminat, în opinia publică, înţelegerea adevărului fundamental despre impozit şi despre stat. Este sugestivă parabola lui Lysander Spooner potrivit căreia guvernul este asemenea unui „bandit la drumul mare”, cu deosebirea esenţială că cel din urmă măcar recunoaşte caracterul prădalnic şi lipsa de legitimitate a acţiunilor sale.
Liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, se opune impozitării progresive, în condiţiile în care este o măsură profund de stânga, iar partidul pe care îl conduce se prezintă drept unul liberal.
Întrebat de „Adevărul“ dacă se opune impozitării progresive, deputatul ALDE Varujan Vosganian a răspuns:
„Pe agenda ALDE nu se află creşterea de impozite. Ceea ce a spus domnul Teodorovici, întrebaţi-l pe domnul Teodorovici“.
Chiar dacă în interiorul coaliţiei de guvernare s-a opus impozitului progresiv, Călin Popescu Tăriceanu susţine impozitul pe venitul global, deşi cele două forme de impozitare nu au logică una fără alta. „Impozitul global pe venit, care a fost anunţat la începutul programului de guvernare, va rămâne în continuare, dar nu pot astăzi să vă dau un termen referitor la introducerea lui, pentru că Ministerul de Finanţe are de făcut o pregătire amplă şi amănunţită. Taxe şi impozite noi, nu“, a spus liderul ALDE în urmă cu o săptămână.
În 2005, Călin Popescu Tăriceanu, din postura de premier, a desfiinţat impozitul progresiv şi a implementat cota unică: 16% la acea vreme, redusă de guvernarea PSD la 10% începând cu 1 ianaurie 2018.
Citeste mai mult: adev.ro/pbfm5i
ALDE nu va susţine creşteri de taxe şi impozite, singura soluţie eficientă de sporire a veniturilor fiind creşterea gradului de colectare, ceea ce nu înseamnă "sufocarea" mediului de afaceri cu controale şi reglementări, ci claritate, predictibilitate, respect pentru mediul de afaceri şi cunoaşterea în timp real a fluxurilor fiscale, a declarat, miercuri, preşedintele partidului, Călin Popescu-Tăriceanu.
El a precizat, într-o conferinţă de presă, că, în următoarea perioadă, eforturile ALDE vor viza o creştere economică sustenabilă.
"Pe zona economică ne vom afirma mereu intenţia, pe care am şi anunţat-o, de intervenţie minimă a statului în economie, prin simplificarea şi reducerea reglementărilor, interoperativitate instituţională şi egalitate de tratament între cetăţean şi stat sau, mai bine zis, între contribuabil şi stat", a explicat Tăriceanu.
Potrivit acestuia, pe agenda ALDE nu figurează impozitul progresiv, ci menţinerea cotei unice şi a unui nivel redus de fiscalitate, ca stimulent economic.
ALDE se va concentra, a adăugat Tăriceanu, şi pe susţinerea capitalului românesc, realizarea unor mari proiecte la nivel naţional, cum ar fi construirea de autostrăzi sau cele legate de Centenar, reevaluarea politicilor publice în domeniile Educaţiei şi Sănătăţii, dar şi pe o mai bună colaborare în interiorul coaliţiei, între Parlament şi Guvern. AGERPRES/(A - autor: Sorin Peneş, editor: Claudia Stănescu, editor online: Ada Vîlceanu)
Comentários