Umanitarism cu ghilotina sau antiteza “Bunului samaritean”

Actualizată în: 23 aug. 2021


Acest articol excepțional îl puteți citi la următorul LINK . Am să încerc printr-o metodă mai didactică să pun în evidență ideile originale ale articolului și să intercaleze note personale. Acestea doresc să să definească modul în care eu am înteles acest articol. Notele mele vor fi în italic și colorate în albastru tocmai pentru a le deosebi de cele ale textului original.

Cele cu culoare roșie sunt sublinieri ale textului original


Expresia „umanitaristul cu ghilotina” s-a clasicizat ca o descriere a utilizării mijloacelor politice pentru facerea de bine, pentru folosirea agresiunii în urmărirea scopurilor nobile cu efecte dezastruoase, pentru uciderea oamenilor în numele salvării lor.


Odată este necesar să definim ce este “Umanismul”. Comform Wikipedia:


Poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și nu un mijloc.


Acest “Umanism“ nu este același cu “Umanismul renascentist”. În perioada revoluției franceze, a Clubului iacobin acest tip de “Umanism” s-a manifestat din plin așa cum ne zice și Abatele Barruel în 1818:


„Sub catastrofalul nume de iacobini (radicali care au preluat imediat controlul Revoluției) a apărut în primele zile ale Revoluției Franceze o sectă care învăța că toți oamenii sunt egali și liberi. În numele acestei egalități și al acestei libertăți anarhice, călcau în picioare altarele și tronurile. În numele aceleiași egalități și al aceleiași libertăți, chemau toate popoarele să treacă la dezastrele revoltei și la ororile anarhiei. De la primele momente ale apariției sale, această sectă s-a bazat pe o forță de 300.000 de oameni, susținuți de două milioane de arme pe care le puteau pune în funcțiune în toată Franța, arme ca torțe, sulițe, topoare și toate celelalte lovituri de trăsnet ale revoluției.”


iar “Ghilotina”


Ghilotina (cunoscută și sub numele de „Briciul național”) devenise simbolul cauzei revoluției, datorată unui șir se execuții publice,

Deci legătura este evidentă ” Umaniștii” actuali atei, care consideră că omul este tot, care nu răspund nimănui și nu poate fi tras la răspundere de nimeni deoarece nu este nimeni deasupra lor, ei este proprii demiurgi. Ei suferă de Adevăratul sindrom al Golemului sau a lui Frankenstein cu consecințele pe care noi le cunoaștem.

”Ghilotina “ este simbolul Iacobinilor prin care se eliminau toți cei ce se se opuneau pentru a impune “fericirea” cu forța.

Cum zice și personajul Pristanda a lui Caragiale: ”- curat murdar, Coane Fănică!”


Fragment din „Zeul mașinăriei” (1943), o carte de referință pentru tradiția libertariană americană. Traducere de Valentin Berceanu.


Cel mai mult rău în lume este făcut, în mod paradoxal, de oameni buni și nu doar din întâmplare, lipsă de previziune sau omisiune. Acest rău este însuși rezultatul acțiunilor lor deliberate, în care perseverează îndelung și pentru care se consideră motivați de idealuri înalte sau justificați de scopuri virtuoase.


Cum se zice pe la noi “ Drumul spre iad este pavat cu intenții bune”


Acest adevăr poate fi demonstrat și teoretic; de altfel, la nivel conceptual nici nu s-ar putea întâmpla în alt mod.

  • Procentul persoanelor cu adevărat maligne, vicioase sau depravate este neapărat mic, pentru că nici o specie nu ar putea supraviețui dacă membrii ei ar fi în mod obișnuit și conștient înclinați să se rănească reciproc.

  • Distrugerea totală este atât de ușor de atins încât chiar și o minoritate de intenții malefice persistente ar putea extermina în scurt timp majoritatea inocentă a persoanelor dispuse către bine.

  • Crima, furtul, jaful și distrugerea sunt facil la îndemâna fiecărui individ în orice moment.

  • Dacă se presupune că oamenii sunt reținuți doar de frică sau de forță, atunci ce ar fi acela sau aceea de care se tem, sau cine ar răspunde cu forță împotriva lor dacă toți oamenii ar avea aceeași mentalitate?


Cu siguranță, dacă s-ar putea calcula răul făcut de criminalii intenționați, numărul crimelor, gradul de daune și pierderi, acesta ar fi considerat neglijabil în suma totală a morților și a devastărilor cauzate ființelor umane de către semenii lor. Prin urmare, este evident că în perioadele în care milioane de oameni își află sfârșitul, când se practică tortura, când foametea devine lege, când politica opresivă este unica politică, așa cum s-a ajuns în prezent într-o mare parte a lumii și așa cum a fost adesea în trecut, trebuie ca aceasta să fie la cererea a foarte multor oameni buni sau chiar prin acțiunea lor directă, pentru ceea ce ei consideră a fi un scop merituos. Când nu sunt executanții imediați, aceștia pot fi cu siguranță consemnați între cei care acordă aprobare, elaborează justificări sau trec faptele sub tăcere și descurajează orice aducere a faptelor în discuție.


În concluzie numărul omorurilor și faptelor rele în lume într-o perioadă de timp istorică făcute cu “bune intenții” îl depășește întotdeauna pe cel generat de elementele infractoare sau structural rele din societate


Evident, acest lucru nu ar putea avea loc fără un motiv bine determinat. Și trebuie să fie bine înțeles, din pasajul de mai sus, că prin oameni buni ne referim chiar la oameni buni, persoane care nu ar acționa, din proprie intenție conștientă, pentru a face rău semenilor și nici să ajute astfel de acte, fie fără voie, fie pentru un beneficiu personal. Oamenii buni le doresc binele semenilor lor și doresc să-și ghideze propriile acțiuni în consecință. Mai mult, nu presupunem aici nici o „transformare a valorilor”, care să confunde binele cu răul, nici nu sugerăm că binele ar produce răul sau că nu ar exista nicio diferență între bine și rău sau între persoanele bune și persoanele rele; nici nu dorim să sugerăm că virtuțile oamenilor buni nu ar fi cu adevărat virtuți.


Prin urmare trebuie să existe o eroare foarte gravă în chiar mijloacele prin care încearcă acești oameni să-și atingă scopurile. Trebuie să existe o eroare în axiomele lor primare, pentru a le permite să continue să folosească astfel de mijloace. Ceva este extrem de eronat în procedură, undeva. Ce să fie?


Cu siguranță măcelurile comise din când în când de către barbarii care invadează regiunile cu populație așezată sau chiar cruzimile capricioase ale tiranilor declarați nu constituie nici măcar o zecime din ororile comise de conducătorii cu bune intenții.


Privind numai la istoria ce a ajuns la noi, vechii egipteni au fost înrobiți de faraon printr-o schemă binevoitoare de „normalizare a grânarelor”. Au fost adoptate dispoziții pentru constituirea de rezerve împotriva foametei; și apoi oamenii au fost obligați să facă schimb din propria proprietate și libertate pentru a primi astfel de rezerve ce le fuseseră luate anterior din propria lor producție.


Acest mecanism este unul din mecanismele absolute ale dominației Socialiste. După cum am mai menționat socialismul nu are nici o legătură cu stânga (cum cred mulți alții) ci cu dominația statului asupra individului. În prima etapă acționează “umanitar” clasa conducătoare își arogă un rol “salvator” cerând cetățenilor să-și cedeze o parte din libertatea lor din “considerente de necesitate” ulterior “uitând” să o returneze. Jaf mafiot statal autolegalizat!

Duritatea inumană a vechilor spartani a fost, de asemenea, practicată pentru un ideal civic de virtute.


Duritatea spartană a fost un ideal dar în final ce s-a ales de Sparta? A dispărut lent și sigur.


Primii creștini au fost persecutați din motive de stat, pentru bunăstarea publică; iar ei s-au opus în virtutea dreptului la individualitate, fiecare pentru că avea un suflet propriu.


Aici se relvează din nou rolul creștinismului în închegarea civilizației vest-europene: “iubirea aproapelui, libertate și egalitate” a fost rădăcina care i-a implicat pe iezuiti, dominicani și alți gânditori creștini să lupte pentru eliberarea omului de sub orice formă de înrobire începând cu sclavia. A conturat astfel nu imediat dar în secole la apariția concepției de LIBERALISM.

‘‘Iubirea aproapelui, libertate și egalitate” promovată intensiv de misionari a stat la baza afirmației “Libertate, egalitate, fraternitate” care a fost rostită intens la Revoluția Franceză și care stă la baza “Declarației drepturilor omului” și a Constituției Statelor Unite ale Americii. Acestă declarație a fost pervertită în interes propriu de către toți tiranii de stânga începând cu Iacobini, Comuniștii până la Progresiștii care bântuie astăzi Civilizația Vestică din Europa până în America.


Deci Liberalismul, Capitalismul și toată Civilizația vestică așa cum o cunoaștem are la bază dreptul de individualizate stipulat de Creștinism.



Cei uciși de Nero pentru sport au fost puțini în comparație cu cei uciși de împărații ulteriori din motive strict „morale”.


Gilles de Retz, care a ucis copii pentru a-și satisface o perversiune bestială, a ucis nu mai mult de cincizeci sau șaizeci de oameni în total.


Cromwell însă a ordonat masacrul a treizeci de mii de persoane o dată, inclusiv sugari, în numele „dreptății”.


Până și brutalitățile lui Petru cel Mare au avut pretextul unui plan presupus a fi în beneficiul supușilor săi.


Războiul actual, început cu un tratat mincinos făcut de două națiuni puternice (Rusia și Germania), pentru a-și putea zdrobi în liniște vecinii mai mici, tratatul fiind încălcat apoi printr-un atac surpriză asupra partenerului conspirator, ar fi fost imposibil fără puterea politică deținută în plan intern, putere care în ambele cazuri a fost preluată cu scuza că se face un bine națiunii.


Minciunile, violența, genocidul au fost executate mai întâi asupra oamenilor din ambele națiuni de către propriile lor guverne.


Putem spune fără să greșim că, în ambele cazuri, cei de la putere sunt ipocriți si malefici; că obiectivul lor conștient a fost încă de la început să facă rău; cu toate acestea, ei nu ar fi putut veni deloc la putere decât cu acordul și asistența oamenilor buni.


Din această cauză naivitatea de la o anumită vârstă nu mai poate fi considerată sub nici un fel o scuză ci un păcat, o vină poate mai mare ca și RĂUL pe care l-au făcut.


Regimul comunist din Rusia a câștigat puterea promițându-le pământ țăranilor, o promisiune ai cărei termeni erau deliberat mincinoși. Odată câștigată puterea, comuniștii au luat de la țărani pământul pe care îl dețineau deja – și i-au exterminat pe cei care s-au împotrivit. Acest lucru a fost planificat și intenționat; iar minciuna a fost lăudată drept „inginerie socială” de către admiratorii socialiști din America. Dacă aceasta este inginerie, atunci și vânzarea de stocuri miniere false este, de asemenea, inginerie.


La fel s-au comportat și mai aproape de timpurile noastre o serie de personalități politice de stânga sau Celebrități Holliwoodiene cu președintel Manduro din Venezuela. Au fost la el l-au lăudat pentru activitățile socialiste și de stânga. Odată începute de Chavez si continuate ulterior de Manduro au făcut ca populația Venezuelei (inclusiv clasa de mijloc) din cel mai bogată țară (cu una din cele mai mari depozite de petrol din lume) să ajungă să trăiască din gunoaie.


Întreaga populație a Rusiei a fost pusă sub constrângere și teroare; mii de oameni au fost uciși fără proces, milioane au fost munciți până la moarte și au murit de foame în captivitate.


De asemenea, întreaga populație a Germaniei a fost pusă sub constrângere și teroare, prin aceleași mijloace.


Odată cu războiul, rușii din lagărele de prizonieri germane sau germanii din lagărele de prizonieri rusești nu au de suportat o soartă mai gravă sau mai dură decât aceea pe care compatrioții lor au îndurat-o și au suportat-o din partea propriilor guverne.


Să nu uităm un amănunt, cele mai mari atrocități au fost făcute de aceste state care au fost ambele SECULARE și ANTICREȘTINE. Deci morala și învățăturile creștine au fost înlocuită de morala și etica comunistă și respectiv fascistă. Adio “iubirea apropelui, egalitate, libertate”


Dacă e să fie vreo ușoară diferență, aceștia ajung să sufere mai puțin din răzbunarea dușmanilor declarați decât aveau de suferit din bunăvoința proclamată a compatrioților lor.


Națiunile cucerite ale Europei, sub călcâiul rus sau german, se confruntă pur și simplu cu ceea ce rușii și nemții au trăit de ani de zile sub propriile lor regimuri naționale.


În plus, principalele figuri politice care dețin acum puterea în Europa, inclusiv cele care și-au vândut propriile țări invadatorilor, sunt socialiști, ex-socialiști sau comuniști – oameni al căror crez era binele colectiv.


Toate acestea fiind demonstrate dincolo de orice îndoială, avem spectacolul ciudat al omului

  • care a condamnat la foamete milioane din proprii compatrioți,

  • admirat de filantropi al căror scop declarat este să se asigure că toată lumea de pe pământ are un litru de lapte.

  • Un absolvent cu diplomă, lucrător profesionist la o organizație caritabilă, a zburat până în partea cealaltă a globului pământesc pentru a-i lua un interviu acestui maestru al meseriei sale și pentru a-i scrie rapsodii după ce i se acordă un astfel de privilegiu.

Pentru a se menține în funcție, în scopul mărturisit de a face bine, idealiști similari salută sprijinul politic al corupților, al proxeneților condamnați și al tâlharilor profesioniști.

Afinitatea între aceste tipuri de oameni se dezvăluie invariabil atunci când apare ocazia.

  • Dar care este această ocazie?

  • De ce filozofia umanistă a Europei din secolul al XVIII-lea a adus pe lume Regimul Terorii?


Nu a fost o întâmplare; a rezultat din premisa, obiectivul și mijloacele originale propuse.


  1. Obiectivul este de a face bine altora ca o justificare primară a existenței;

  2. mijlocul este puterea colectivului;

  3. iar premisa este că „binele” este colectiv.


ANALIZĂ

Rădăcina problemei este una etică, filosofică și religioasă, implicând relația omului cu universul, a facultății creatoare a omului cu Creatorul său.

Divergența fatală apare atunci când nu recunoaștem normele vieții umane.


ORDINEA NATURALĂ

Evident, existența aduce multă durere și suferință. Sărăcia, boala și accidentele reprezintă probabilități ce pot fi reduse la un minimum, dar nu pot fi complet eliminate dintre pericolele cu care omenirea trebuie să se confrunte. Însă acestea nu reprezintă condiții de dorit, care trebuie realizate sau perpetuate.

În mod normal, copiii au părinți, iar majoritatea adulților sunt sănătoși în cea mai mare parte a vieții și sunt implicați într-o activitate utilă care le aduce un trai. Aceasta este ordinea naturală.

Bolile sunt marginale. Ele ori pot fi ameliorate din surplusul marginal de producție, ori nu se poate face nimic.

Prin urmare, nu se poate presupune că producătorul există numai pentru a-i servi non-producătorului, sănătosul pentru a-i servi bolnavului, competenții pentru a servi incompetenților; și nici orice persoană doar pentru a servi alteia.


(Procedura logică, bazată pe ipoteza în care se consideră că o persoană există numai pentru a servi alteia, a fost deja explorată în societăți semibarbare, atunci când văduva sau urmașii unui mort erau îngropați de vii în mormântul acestuia.)


ROLUL MARILOR RELIGII

Marile religii, care sunt și mari sisteme intelectuale, au recunoscut întotdeauna condițiile ordinii naturale.


Acestea leagă la ordinea naturală caritatea, bunăvoința, ca o obligație morală, ce trebuie satisfăcută din surplusul producătorului. Adică o fac secundară producției, din motivul inevitabil că fără producție nu ar putea fi nimic de dat.


În consecință,

  • prescriu cel mai sever regim,

  • de îmbrățișat numai voluntar, pentru cei care doresc să-și dedice viața în totalitate lucrărilor de caritate, din contribuții.

  • Întotdeauna aceasta este privită ca o vocație specială, deoarece nu ar putea fi un mod de viață generalizat.

  • Întrucât cel care intermediază caritatea trebuie să obțină fondurile sau bunurile pe care le distribuie de la producători și nu are autoritatea de a comanda, trebuie să apeleze la rugăminți.

  • Atunci când își extrage propriile mijloace de trai din astfel de pomană, el nu trebuie să aibă mai mult decât o simplă subzistență.

  • Ca dovadă a vocației sale, intermediarul milei trebuie să renunțe chiar la fericirea vieții de familie ca să primească binecuvântarea religioasă formală.

  • Niciodată nu are voie să-și extragă propriul confort din nenorocirea altora.


Vezi ipocrizia conducătorilor din statele comuniste care trăiau si se hrăneau boierește zn Gospodăriile de partid. La fel și cu fondatoarea Mișcării BLM (Black Live Mater) LINK


Ordinele religioase întrețineau spitale, creșteau orfani, distribuiau alimente. O parte din aceste pomeni era dată necondiționat, astfel încât să nu existe nicio constrângere sub mantia carității.


Nu este decent să-l faci pe om să-și expună sufletul în schimbul pâinii zilnice.

Aceasta este adevărata diferență atunci când caritatea este executată în numele lui Dumnezeu și nu pe principii umanitare sau filantropice.


Dacă bolnavii erau vindecați, flămânzii hrăniți, orfanii avuți în grijă până creșteau, acestea erau cu siguranț