Iată ceva pe care orice persoană cinstită trebuie să recunoască:
Pe măsură ce America a devenit mai laică, ea a devenit mai puțin liberă. Oamenii pot decela dacă aceste două stări sunt corelate, dar nici o persoană cinstită nu poate nega că sunt realități.
Mie mi se pare incontestabil că sunt corelate. Pentru a nega acest lucru, ar trebui să susținem că este doar o coincidență faptul că libera exprimare, cea mai mare dintre toate libertățile, este cea mai grav amenințată azi față de orice moment din istoria americană, în timp ce există cel mai mic procent mai mic de americani care cred în Dumnezeu sau în mod regulat participă la biserică față de orice moment al istoriei.
Statele Unite au devenit cea mai liberă țară din lume, țara dulce a libertății, destinatarul Statuii Libertății, țara al cărei pavilion luptătorii pentru libertate din întreaga lume l-au fluturat adesea. Această libertate era înrădăcinată în natura profund religioasă a idealurilor sale fondatoare. America a fost fondată de indivizi centrati pe Dumnezeu tocmai pentru a fi o țară centrată pe Dumnezeu. Afirmațiile potrivit cărora fondatorii Americii au fost în mare parte deiști și că America a fost întemeiată pentru a fi o societate laică fără Dumnezeu nu sunt adevărate.
Unii dintre fondatori nu erau creștini ortodocși, adică nu credeau în Trinitatea creștină sau în divinitatea lui Hristos. Dar niciunul dintre ei nu era deist (cu posibila excepție a lui Jefferson). Deiștii credeau într-un Dumnezeu creator care nu numai că nu era implicat în creațiile sale, dar nici măcar nu le cunoștea, darămite să îi pese de ele. După crearea lumii, Dumnezeu deiștilor a abandonat-o. Dumnezeul deiștilor a fost „mișcătorul neclintit” al lui Aristotel.
Fiecare fondator major (din nou, cu posibila excepție a lui Jefferson) a crezut în Dumnezeul Bibliei care a auzit rugăciunea, a acționat în istorie, a judecat oamenii ulterior, a cerut un comportament etic fără de care moralitatea nu există în mod obiectiv. Lucrul cel mai important a fost faptul că toți credeau că pentru ca o republică democratică funcțională să nu se degradeze într-o tiranie, era necesar a se lega libertatea de Dumnezeu.
Oricare ar fi fost viziunea lui Jefferson despre Dumnezeu, el a fost la fel de influențat de Biblie ca orice alt fondator. El și Benjamin Franklin au propus ca marele sigiliu al Statelor Unite să-l înfățișeze pe Moise ducându-i pe evrei din Egipt: Moise ridicându-și toiagul pentru a împărți marea; Faraonul, în carul său, copleșit de ape; și stâlpul divin de foc care îi conducea pe israeliți noaptea. Motto-ul propus de sigiliu: „Rebeliunea față de tirani este ascultarea de Dumnezeu”. Jefferson și Franklin credeau că libertatea și ascultarea față de Dumnezeu erau sinonime.
Fără Dumnezeu, nu există libertate.
Fondatorii au legat inextricabil libertatea de Dumnezeu. De aceea inscripția de pe Clopotul Libertății provine din Biblie:
„Proclamați libertatea în tot pământul către toți locuitorii acesteia”.
Versetul provine din Levitic, a treia carte a Bibliei. Fondatorii cunoșteau Biblia. Actuala generație adultă a americanilor ignoră tot mai mult Biblia față de oricare altă generație din istoria americană. Majoritatea tinerilor la rândul lor cunosc și mai puțin. Bănuiesc că majoritatea studenților de la Harvard nu au putut identifica Leviticul, darămite să citeze vreunul dintre versetele sale.
Clopotul a fost numit „Clopotul Libertății” de către abolitori. Opoziția lor față de sclavie s-a bazat în întregime pe Biblie. Principiul lor motivant, „Toți oamenii sunt creați egali”, a venit din Biblie. Nu au primit-o de la vechii greci, care s-ar fi râs la afirmarea unei asemenea noțiuni
Libertatea provine încă din Vechiul Testament:
Biblia începe cu povestea lui Adam și Eva, o poveste despre afirmarea omului asupra libertății sale date de Dumnezeu ... libertate chiar de a nu-L asculta pe Dumnezeu.
Povestea principală a Vechiului Testament este Exodul, o poveste despre sclavii eliberatori ai lui Dumnezeu.
Pentru Fondatori, cel mai evident motiv pentru care libertatea a fost dependentă de credința în Dumnezeu a fost că numai dacă Dumnezeu este considerat drept sursa libertății, oamenii nu ar putea să o înlăture pe bună dreptate. Dacă oamenii sunt sursa libertății, tot oamenii o pot retrage pe bună dreptate. Tocmai asta se întâmplă astăzi. Libertatea este distrusă în primul rând de cei care disprețuiesc ideea că libertatea vine de la Dumnezeu.
Regula conform căreia sfârșitul religiei înseamnă sfârșitul libertății nu înseamnă că secularismul nu ar fi un înlocuitor binevenit pentru teocrațiile totalitare precum Iranul. Dar în cele din urmă și acesta - un Iran laic - ar duce la tiranie.
Oriunde Dumnezeu este rupt de libertate, libertatea se veștejește în cele din urmă. Când creștinismul a murit în Europa, a fost înlocuit de fascism, nazism și comunism.
Libertatea este esențială pentru Biblie. Acest lucru este evident mai ales în America, care până acum și-a legat angajamentul său de neegalat de libertate cu Dumnezeu și cu Biblia. Dar libertatea este periferică stângii politice. Din această cauză, libertatea în America este amenințată ca niciodată: Bazele pe care se sprijină libertatea - Dumnezeu, Biblia, valorile iudeo-creștine - sunt amenințate ca niciodată.
Fiecare monedă americană poartă două inscripții: „În Dumnezeu avem încredere” și „Libertate”. Fiecare generație de americani anteriori anilor 1960 a înțeles de ce. Majoritatea americanilor de astăzi, inclusiv conservatorii seculari, nu o înțeleg.