top of page

Inventica la români și ”ateismul științific de ziua a șaptea”

Actualizată în: 25 apr.




Am studiat pe îndelete recentele evenimente de la Cluj în urma cărora persoana mea, munca de cercetare, invenția rămasă acolo ca rezultat a peste șapte ani de dezvoltare împreună cu regretatul meu asociat și angel investor Alexandru-Doru Galoș, au fost ridiculizate și persiflate cu multă rea voință, fiind asociate cu ”ghicitul în palmă”, cu pseudoștiința, cu anumite credințe păgâne, primind de asemenea multe alte catalogări pernicioase, împotriva cărora, în mod firesc am reacționat chiar atunci pentru a lămuri, pe loc, lucrurile.

 

Azi însă, după ce am înțeles mult mai larg despre ce a fost vorba atunci la Cluj, pot să fac legături între aspecte care nu se văd, dar care pot explica de ce anumiți oameni cu notorietate în mediul universitar, unii chiar aflați în centre de cercetare importante de afară, devin dintr-o dată atât de încrâncenați la adresa unui om pașnic.

 

De pildă, de ce anume un universitar de talia lui Ciprian Mihali de la UBB poate declara în presă următoarele:

 

”Chiromanția (cititul în palmă), noua graniță a pseudoștiinței la Cluj. Acum cu senzori și cu binecuvântarea Inspectoratului Școlar Județean” Sau aici: ”…atunci când un inspectorat școlar județean se lansează într-un experiment oficial cu cineva care vorbește despre Tracia unită și despre școala zamolxiană de înțelepciune, dar care prin miracol este și psiholog, și teolog, și inginer fizician, și viceprimar, atunci putem fi siguri că instituția inspectoratului este în derivă”

 

Un om pe care nu l-am întâlnit în viața mea, iată că știe despre mine lucruri la care nu m-aș fi gândit vreodată! Omul îmi pune în gură vorbe despre ”Tracia unită și despre școala zamolxiană de înțelepciune...”, e pedant, dar și rafinat observator al universului care a fost capabil să producă miracolul prin care eu, ținta ironiilor domniei sale, am devenit și ”...psiholog, și teolog...”.

 

Abia după ce problema a luat deja proporții prin presă, am înțeles miza acestei asocieri cu entitatea respectivă, cea care promovează ”școala zamolxiană”: faptul că sunt și preot ortodox. Și, nu-i așa? ”ateismul științific” de la Cluj interzice cu desăvârșire unui preot ortodox să facă și cercetare, să dețină un brevet de invenție, să publice lucrări științifice, să fie în mod ”miraculos” și inginer fizician... Dacă chiar se întâmplă să fie așa ceva, atunci în mod obligatoriu cercetarea, invenția, munca acestui om, pentru a fi compromisă total, va fi imediat asociată cu pseudoștiința și ocultismul...Ceea ce au și făcut!

 

În rezumat, o simplă variantă ar fi aceasta: în creierul detractorilor de profesie din presă, preotul Dumitru Grigore ”inventeaza”, deci cu ghilimelele de rigoare, ca să se înțeleagă în clar batjocura, un aparat de ”ghicit în palmă”, pentru ca asocierea sa cu mama Omida să fie evidentă…Și în baza unei asemenea ”știri”, pentru a se dezice de oricine și orice, apar ”oamenii de știință din mediul universitar”…

 

Dacă o asemenea variantă ar fi plauzibilă, ar fi de așteptat ca respectivii oameni de știință să fie cu precădere pe subiect, să fie psihologi, cercetători în neuroștiințe (așa cum și apar de fapt la un moment dat), dar în niciun caz nu te-ai aștepta la o asemenea reacție din partea unui filosof, membru al Consiliului Director al Institutului Repere pentru Democrație...

 

Să vedem însă ce anume ”îl mână în luptă” pe un asemenea domn, ce motivație, ce conexiuni absconse determină un profesor de filosofie să-și vâre nasul într-o cercetare științifică dintr-un domeniu pentru care nu are absolut nicio competență?!

O pistă poate fi recenta invitație referitoare la Cursul ”Elemente de cultură comunicațională” găzduit de către Institutul Repere pentru Democrație (desigur, chestiune instrumentată de către Ciprian Mihali care și postează respectiva invitație în mediul on-line), curs susținut de către distinsul prof. univ. dr. Dumitru Borțun, un membru marcant al Mișcării Adventiste de Ziua a Șaptea. Profesorul Borțun este însă un om credincios și din această cinstită cauză nu cred că s-ar fi amestecat și el în problema ”ghicitului în palmă” asemenea confratelui său de de breaslă, posibil și de congregație, Ciprian Mihali care, persiflând munca de peste douăzeci de ani a unui om pe care nu l-a cunoscut în viața lui, pare să dea dovadă în clar de ”cultură comunicațională”...

 

Dacă lucrurile nu aveau substratul pe care acum l-am înțeles deja, văzând atâta energie risipită și atâtea personaje chemate să-și dea cu părerea, m-aș fi așteptat ca toți acești ”oameni de știință din mediul universitar” să fi avut verticalitatea să recunoască cu onestitate faptul că sistemul acesta psihometric este o tehnologie nouă, ce-i drept, insuficient cunoscută și că, chiar dacă nu o vor utiliza în școli, nu trebuie batjocorită munca unui om care, poate că aduce o noutate… Nu!  Absolut toți, la unison, au ținut-o, marșând pe pseudoștiință și ocultism etc...

 

Mă întreb retoric, dacă nu aș fi fost preot ortodox, ci doar inginer fizician, chiar cu o licență în psihologie, oare filosoful Ciprian Mihali, confratele prof. univ. dr. Dumitru Borțun, ar fi abordat problema în același fel, sau ar fi dezbătut-o mai întâi cu amicul său fizicianul Cristian Presură, recent și coleg de partid, invitând, bineînțeles la discuții și pe medicul veterinar Gabriel Balmuș de la Cambridge, nu pentru a ne vorbi despre ”informația genetică” ci, pentru a arăta concret unde ar exista erori în modelul teoretic din spatele sistemului psihometric MindMi, un sistem psihometric dedicat evaluării tipologiilor umane de personalitate?!

 

Lăsând deoparte micul amănunt că medicina veterinară se referă la animale și nu la psihologia umană, totuși expertiza în ”fiziologia moleculară și integrativă” i-a permis lui G. Balmuș să se uite pe studiile științifice de pe site-ul companiei Psychometrics Systems și să remarce că acestea nu au fost revizuite de alți oameni de știință pentru validare, așa cum se practică în cercetare.  Motiv pentru care își dă cu părerea că:

„Din punctul meu de vedere, literatura pe baza căreia s-au făcut aceste aparate nu este revizuită de specialiști în domeniu, ceea ce o face îndoielnică. În plus, introducerea unor asemenea teste în școli, fără o înțelegere prealabilă, este neetică și riscantă, ar putea duce la efecte secundare nedorite la acești copii, de ordin psihologic”.

 

Remarc aici o eroare pe care mă simt nevoit să o îndrept:


- primo – cu tot respectul pentru studiile efectuate la Cambridge în ceea ce privește demența, dată fiind măsura degradării tot mai avansate a învățământului românesc, faptul că se acordă burse tocmai copiilor cu rezultate slabe, încurajându-se dezinteresul pentru învățătură, lipsa de reacție a mediului universitar-academic în această chestiune  etc. este ” neetică și riscantă”, ducând cu siguranță ”la efecte secundare nedorite la acești copii, de ordin psihologic”. Evaluarea psihologică a elevilor și chiar a cadrelor didactice, inclusiv prin mijloace aparative novatoare, exact cum se practică deja în țări cu viziune asupra viitorului acestei generații, este o necesitate, pentru a îndrepta  încă lucrurile;

- secundo - aparatele nu sunt făcute în baza unei literaturi, ele sunt niște sisteme electronice integrate care își îndeplinesc excelent funcția pentru care au fost proiectate;

- tertio – intenția companiei care produce acest sistem psihometric nu este aceea de a-și expune la vedere know-how-ul pe website, ci doar aspectele teoretice care sunt deja ultracunoscute și recunoscute în domeniu. Brevetul se referă numai la procedeul de neurostimulare, care este descris cu de-amănuntul în documentele OSIM.

 

Sper ca acești domni să facă până la urmă diferența între o teorie științifică avută în vedere la crearea unui sistem psihometric și transferul de tehnologie aflată sub protecția dreptului de proprietate intelectuală... Dincolo de asta putem filosofa pe teme de pseudoștiință cât vor voi domniile lor...Cât despre aspectele religioase, am a mă abține...(Canonul 15; I-II Constantinopol)

 

În acest moment sistemul psihometric MindMi este în utilizarea a peste 40 de specialiști, psihologi, HR-iști, recruteri etc., dovedindu-și de ani buni utilitatea și eficiența. Dacă toți acei psihologi din țară (afiliați sau nu la COPSI) și toți ceilalți din străinătate, care utilizează Sistemul MindMi, începând chiar din faza de prototip, nu au fost capabili să-și dea seama că sunt victima unei șarlatanii sfruntate, înseamnă că  medicul veterinar G. Balmuș posedă niște abilități paranormale nemaiîntâlnite, ca să priceapă chestia asta numai dintr-o ochire aruncată, la îndemnul insidios al filosofului Ciprian Mihali, peste respectivele ”studii nerevizuite”…Ca să fiu în ton cu chestiunea, acesta pare a fi ocultism curat!...Altfel rămâne de văzut ce afilieri absconse mai pot fi scoase la iveală din spatele unei asemenea comenzi prin care unui cercetător român de la Cambridge i se tulbură liniștea pentru a fi amestecat în calomnierea organizată a altui cercetător, din țara de baștină! Un asemenea gest ar fi reprobabil chiar și în situația în care o denominațiune religioasă protestantă și-ar trimite pe banii săi, la studii, astfel de tineri, pe care mai apoi, să-i poată folosi la comandă...

 

Dar ca să revenim la lucruri serioase, poate nu ar fi lipsită de importanță opinia câtorva dintre acești utilizatori...

 

Voi trece acum peste celelalte puncte de vedere la fel de apăsate, în problema validității sistemului psihometric, nu fără a aminti poziția sinceră a d-lui Dragoș Iliescu cu care noi, cei de la Psychometric Systems, am avut o întâlnire personală chiar la TestCentral.  Domnia sa, la acea dată, înainte de lansarea pe piață a Sistemului MindMi, ne-a oferit câteva sfaturi foarte prețioase, pe care le-am și urmat.

 

După toți acești ani însă, iată ce spune:

„Am dubii foarte serioase că ar putea fi vreodată oferită validitate pentru acel sistem. Din cunoașterea mea, în lume nu există ceva asemănător.”

 

Lăsând deoparte dubiile sale ”foarte serioase”, Dragoș Iliescu rostește un mare adevăr: ”în lume nu există ceva asemănător”.

 

Excelent! Înseamnă că a înțeles unicitatea acestui sistem. Mai ales că va adăuga spre știință, presei:

 

 ”Dar nici poligraful nu are validitate, ultimele rapoarte spun că nu există dovezi ale validității. Și poligraful e pe piață de foarte, foarte mult timp.”

 

Apreciez sinceritatea distinsului profesor univ. dr. psih. Dragoș Iliescu. Și între noi fie vorba, cu prima ocazie îi ofer posibilitatea să-și identifice foarte rapid tipologia de personalitate, folosind o cască EEG (americană) și o aplicație psihometrică (românească) pe care tocmai am finalizat-o!

 

Citeam astăzi în portalul celor de la Scoala 9 despre punctele de vedere oferite de către structurile de forță care în 2017 mi-au acordat Marele Premiu PatriotFest. Decente, juste, echilibrate, aceste instituții și-au dovedit consecvența, asumându-și doar rolul pe care l-au avut  și îl au cu ocazia fiecărei ediții PatriotFest, anume acela de a sprijini creșterea competitivității naționale prin stimularea dezvoltării capacității de inovare a resursei umane și dezvoltarea cercetării exploratorii cu elemente de noutate”.

 

Acest adevăr îl confirmă și prof. univ. dr. Mircea Miclea, care în iureșul respectivului linșaj mediatic, afirma că:

”E o aberație totală. Atât de mare că refuz să cobor la nivelul acela și să o comentez”.

 

Desigur, omul considera o aberație tocmai asocierea cu ”ghicitul în palmă” a unui sistem premiat de către aceleași structuri de forță, care în 2018, deci cu un an mai târziu, aveau să-l premieze și pe dânsul: Mircea Miclea, Premiul III la PatriotFest, Ediția 2018 pentru ”Clinică on-line de recuperare psihologică”  (minutul 14); Dumitru Grigore, Marele Premiu PatriotFest, Ediția 2017 pentru MindMi - Sistem psihometric de evaluare psihologică rapidă (minutul 32).

 

Nu știu cât din această analiză va fi și lămuritoare pentru cei care încă nu au înțeles cum se poate linșa mediatic o persoană care își vede de viața ei în mod pașnic, fără să pretindă lucruri care nu-i aparțin, fără să urmărească poziții și recunoașteri de care nici nu ar avea nevoie, dar care are o singură și mare ”vină”, anume aceea că, fiind preot ortodox, își permite să facă și cercetare științifică, să publice în reviste de specialitate, să dețină chiar un doctorat în științe inginerești militare...

 

De-a dreptul stupid mi s-a părut acest demers împins până la extrem, ținut toată săptămâna lucrătoare și dus până în… ziua a șaptea - zi rânduită de fapt pentru odihnă și închinare pentru anumite denominațiuni protestante...

 

Dacă nu aș avea experiența a peste douăzeci și opt de ani de preoție, aș spune că toate aceste luări de poziție în privința unui act de cercetare, ar putea fi încadrate la capitolul vigilență și rigoare academică, deși modalitatea lor de exprimare a lăsat de dorit. Cunoscând însă până unde pot să coboare în demersurile lor de compromitere, anumiți misionari, vectori de ”cultură comunicațională”... ai acestor curente de religiozitate politică, de factură heterodoxă, nu pot decât să le spun în clar că acest demers mizerabil este încă o tentativă de defăimare, din considerente prozelitiste, a unui preot ortodox român!



411 afișări2 comentarii

2 Comments


blue wind
blue wind
Apr 01

Improasca cu noroi

Like

blue wind
blue wind
Apr 01

Mare pacat ca banii fac biserici si consolideaza discordia si prostia, ura si defaimarea, nerecunoasterea valorilor. Intotdeauna am crezut ca “ cercetatorii” sunt “ minti deschise” Dar , cu regret, vad ca unii dintre ei au abdicat de la Legea bunului simt si improasca cu noroc ceea ce nu inteleg, sau nu vor sa inteleaga.

Like
bottom of page