Bancile creeaza monedă nouã din nimic şi nu sunt obligate asemenea celorlalti, sa dobandeasca bani producând și vâzându-și serviciile. Pe scurt, banca se află deja şi în orice moment in faliment; dar falimentul este descoperit numai când clienții devin bănunton şi declanşează „panici bancare”. Nici o altă firmă de afaceri nu experimentează un fenomen asemănător "panicii", Nici o alta firma de afaceri nu poate fi afundată în faliment peste noapte numai pentru că clienţii se hotărăsc să intre în posesia proprietatii lor” legitime. Nici o altă firmă de afaceri nu creează moneda noii& Imaginară, care să se evapore la prima încercare
Aici putem trage concluzia că, din punct de vedere moral, un asemenea sistem bancar nu este mai îndreptăţit să existe pe o piaţă liberă decât orice altă formă de furt implicit. E adevărat că bancnota sau depozitul nu au menţionate pe ele că instituţia depozitară garantează păstrarea unei acoperiri depline în aur la orice moment. Dar banca promite desigur să ramburseze la cerere şi, prin urmare, când emite o chitanţă contrafăcută, ea comite deja fraudă deoarece devine imediat imposibil pentru bancă să-şi onoreze promisiunile şi să ramburseze toate notele şi depozitele. În consecinţă, frauda este comisă de îndată ce are loc actul de emitere a care chitanţe anume sunt frauduloase se poate vedea numai dupã ce banca a avut de înfruntat o panică (dat fiind că toate chitanţele arată la fel) şi ultimii veniţi au rămas cu buzele umflate”.
Murray Newton Rothbard
”Ce le-afăcut Statul banilor noștri?”