„Ştefan vodă cel Bun, când s-au bătut cu Hroit [...], au fost cădzut calul cu Ştefan vodă în războiu. Iară un Purice aprodul i-au dat calul lui. Şi nu puté în grabă încăleca Ştefan vodă, fiind om micu. Şi au dzis Purice aprodul: «Doamne, eu mă voi face o moviliţă, şi vino de te sui pe mine şi încalecă». Şi s-au suit pe dânsul Ştefan vodă şi au încălecat pre cal. Şi atunce au zis Ştefan vodă: «Sărace Purece, de-oi scăpa eu şi tu, atunce ţi-i schimba numeli din Purice, Movilă». Şi au dat Dumnedzeu şi au scăpat amândoi [...]. Şi dintru acel Pureci aprodul s-au tras neamul Movileştilor, de au agiunsu de au fost şi domni dintru acel neam”.
Legenda e cunoscută. Ioan Neculce a cules-o de la contemporanii săi, în prima jumătate a veacului al XVIII-lea, şi a consemnat-o, în scris, în celebrele sale O samă de cuvinte care-i preced letopiseţul. Numai că afirmaţia e doar parţial adevărată: în bătălia de la Şcheia, în martie 1486, Ştefan a fost salvat de un boier Purice – după cum ne informează Cronica moldo-germană –, dar acesta făcea parte – după cum reiese din documente – din familia boierilor Tolocico, din ţinutul Dorohoiului; în 1491, era spătar, iar în 1493–1495, pârcălab de Hotin.
În nici un caz, însă, el nu poate fi strămoşul Movileştilor, decât poate prin femei [1]. Căci, contemporan cu el, şi coleg în sfatul domnesc, găsim pe Cozma Moghilă, paharnic în 1490–1507 şi rămas apoi în sfat, fără dregătorie, până la 1513. Pomelnicul Mănăstirii Suceviţa – splendida ctitorie a urmaşilor săi de la sfârşitul secolului al XVI-lea – ne încredinţează şi el că strămoşul familiei s-a numit Cozma. Neamul Movileştilor face parte, aşadar, din acea boierime ridicată la dregătorii de Ştefan cel Mare, din rândurile vechii boierimi de ţară, după marile bătălii care i-au împuţinat considerabil numărul sfetnicilor credincioşi.
În tot cazul, Movileştii de mai târziu se puteau lăuda cu sate stăpânite „de la întemeierea ţării” şi cu strămoşi care au participat, poate, în lupta de la Războieni, „când au fost venit turcii la Valea Albă, asupra lui Ştefan voievod” (1476).
Acesta este un certificat de nobleţe mai autentică şi mai preţioasă decât sofisticata pretenţie a descendenţei din... Mucius Scaevola, celebrul ostaş roman care, neizbutind să-l ucidă pe regele etrusc Porsenna, s-a autopedepsit, arzându-şi mâna dreaptă. Această legendă a apărut mult mai târziu, în secolul al XVII-lea, când fiicelor lui Ieremia Movilă, căsătorite cu mari nobili ai Coroanei polone, li s-a căutat – şi găsit... – cu tot dinadinsul o obârşie cât mai strălucită. Ea poate fi socotită doar ca o recunoaştere indirectă şi figurată aoriginii latine a poporului român.
Ascensiunea, puterea şi bogăţia familiei s-au datorat, însă, şi înrudirilor cu marii boieri ai vremii; astfel, Cozma Movilă – Moghilă era numele folosit doar în cancelaria domnească – s-a căsătorit cu Marena Hudici, dintr-un neam aparţinând boierimii descălecătoare, din vremea întemeierii ţării. Fiul lor, Dragotă Movilă, a rămas necunoscut documentelor noastre. Prima pagină din zbuciumata cronică a Movileştilor au scris-o abia fiii acestuia, şi mai ales unul dintre ei, marele logofăt Ion Movilă din Hudeşti.
din ŞTEFAN S. GOROVEI - MOVILEŞTII
