XI. Cine este „protejat” prin taxe vamale?

O simplă trecere în revistă a politicilor economice ale guvernelor din întreaga lume este de natură să-l facă pe orice student serios al economiei să-și ridice mâinile într-un gest de disperare. Foarte probabil, acesta se va întreba ce sens ar avea o discuție asupra îmbunătățirilor și progreselor înregistrate în teoria economică, când gândirea populară și actualele politici ale guvernelor nu au ajuns încă la Adam Smith, cel puțin în ceea ce privește aspectul relațiilor internaționale. Se poate constata că tarifele vamale și politicile comerciale de astăzi sunt nu la fel de proaste ca și cele din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, ci chiar incomparabil mai proaste. Atât motivele reale cât și cele pretinse care determină practicarea acestor tarife și a altor bariere comerciale sunt aceleași.

De la apariția, în urmă cu peste două secole, a cărții Avuția națiunilor, s-au adus sute de argumente pentru comerțul liber, dar niciodată poate atât de directe, simple și convingătoare ca în acest volum. În general, Smith și-a bazat argumentația pe următoarea idee fundamentală: „În fiecare țară există și trebuie să existe întotdeauna interesul majorității populației de a cumpăra tot ceea ce dorește de la cei care vând cel mai ieftin.” „Această afirmație este atât de evidentă”, continua Smith, „încât orice strădanie de a o demonstra devine ridicolă; nici nu ar fi trebuit enunțată vreodată, dacă sofisticarea interesată a unor comercianți și fabricanți nu ar fi dezorientat bunul simț al oamenilor.”

Dintr-un alt punct de vedere, comerțul liber era considerat a fi unul dintre aspectele specializării muncii:

Cel mai prudent lucru din partea unui cap de familie este de a nu încerca să producă în gospodăria proprie acele bunuri care în acest fel l-ar costa mai mult decât dacă le-ar cumpăra. Croitorul nu încearcă să-și facă pantofi, ci îi cumpără de la cizmar. Cizmarul nu încearcă să-și facă singur haine, ci angajează un croitor. Fermierul nu încearcă niciuna nici alta, ci apelează la serviciile celorlalți doi producători. Și toți aceștia găsesc că este în interesul lor să-și utilizeze întreaga energie și capacitate de muncă într-un mod care să le asigure un oarecare avantaj asupra vecinilor lor și să cumpere, cu o parte a produselor lor, sau – ceea ce înseamnă același lucru – cu prețul unei părți din acestea, bunurile de care au nevoie și care le sunt oferite spre vânzare. Ceea ce înseamnă prudență în conduita fiecărei familii în parte cu greu poate fi considerat ridicol în cea a unei țări.

Dar ce anume îi determină pe oameni să presupună că ceea ce era prudent în comportamentul fiecărei familii în parte ar putea fi lipsit de rațiune în cel al unei țări mari? O întreagă înlănțuire de erori, prin care omenirea încă nu și-a croit drum până acum. Și cea mai mare dintre ele este eroarea centrală care este tratată în mod special în această carte. Ea constă în luarea în considerare numai a efectelor imediate ale unei taxe asupra anumitor grupuri și în neglijarea aspectelor sale pe termen lung asupra întregii comunități.

Eroarea taxei vamale

Un fabricant american de pulovere din lână se duce în Congres sau la Departamentul de Stat și spune comitetului sau funcționarilor respectivi că ar fi un dezastru național dacă ar înlătura sau reduce taxa vamală aplicată puloverelor englezești. El își vinde acum puloverele cu 30 $ bucata, însă fabricanții englezi le pot vinde pe ale lor cu 25 $, la aceeași calitate. Iată de ce este necesară o taxă de 5 $ pentru ca el să se mențină în afaceri. Evident, nu se gândește doar la el, ci la miile de angajații ai săi și la oamenii care obțin de lucru datorită cheltuielilor făcute de aceștia. Înlăturați-i din serviciu și veți da naștere la șomaj și la scăderea puterii de cumpărare, situație care se va răspândi din ce în ce mai mult. Și dacă poate dovedi că, în cazul în care taxa ar fi înlăturată sau redusă, el va fi într-adevăr forțat să-și închidă fabrica, acest argument este considerat de Congres drept decisiv.

Eroarea constă în faptul că sunt avuți în vedere doar acest fabricant și angajații lui sau doar industria americană producătoare de pulovere. Ea se naște din observarea numai a rezultatelor imediat vizibile și neglijarea celor ce nu sunt evidente ca urmare a faptului că sunt împiedicate să se producă.

Susținătorii protecției prin taxe vamale folosesc mereu argumente care de fapt nu sunt corecte. Dar să presupunem că lucrurile sunt exact așa cum le-a prezentat fabricantul de pulovere. Să presupunem că este nevoie de o taxă de 5 $ pentru ca el să poată produce în continuare pulovere și să asigure de lucru pentru angajații săi.

Am ales în mod intenționat cel mai nefavorabil exemplu posibil privind eliminarea unei taxe. Nu am luat în discuție problema impunerii unei noi taxe în vederea creării unei noi industrii, ci aceea a menținerii unei taxe care deja a dus la crearea unei industrii și care nu poate fi eliminată fără a afecta pe cineva.