Compoziţie apărută în Journal des Débats, numărul din 25 septembrie 1848 ; traducere după texmmtul din ediţia originală în 7 volume (1863) ale operelor complete Frédéric Bastiat, volumul IV, pp. 327-341.
Aş vrea să se fi fondat un premiu, nu de cinci sute de franci, ci de un million, cu coroane, cruci şi panglici în favoarea celui care ar da o bună, simplă şi inteligibilă definiţie al acestui cuvânt : statul.
Ce imens serviciu ar face el societăţii ! Statul ! Ce este ? unde este ? ce face ? ce ar trebui sa facă ?
Tot ce ştim despre el este că e un personaj misterios, şi cu siguranţă cel mai solicitat, cel mai turmentat, cel mai aferat, cel mai sfătuit, cel mai acuzat, cel mai invocat şi cel mai provocat din câţi sunt pe lume !
Căci, Domnule, nu am onoarea de a vă cunoaşte, dar pun pariu zece la unu că de şase luni faceţi utopii ; şi, dacă faceţi, pun pariu zece la unu că însărcinaţi statul să le realizeze.
Şi dumneavoastră, Doamnă, sunt sigur că vă doriţi din adâncul inimii să vindecaţi toate relele tristei umanităţi, şi că nu aţi fi deloc stânjenită dacă statul ar dori doar să dea o mână de ajutor.
Dar, vai !, nefericitul, ca Figaro, nu ştie nici pe cine să înţeleagă, nici în ce parte să o ia. Cele o sută de mii de guri ale presei şi ale tribunei îi strigă în acelaşi timp :
„Organizaţi munca şi muncitorii.
Extirpaţi egoismul.
Reprimaţi insolenţa şi tirania capitalului.
Faceţi experienţe asupra bălegarului şi asupra ouălor.
Brăzdaţi ţara de căi ferate.
Irigaţi câmpiile.
Împăduriţi munţii.
Fondaţi ferme-model.
Fondaţi ateliere armonioase.
Colonizaţi Algeria.
Alăptaţi copiii.
Instruiţi tineretul.
Ajutaţi bătrâneţea.
Trimiteţi la ţară locuitorii oraşelor.
Ponderaţi profiturile tuturor industriilor.
Împrumutaţi bani, şi fără dobândă, celor care doresc.
Eliberaţi Italia, Polonia şi Ungaria.
Creşteţi şi perfecţionaţi calul de şa.
Încurajaţi arta, formaţi-ne muzicieni şi dansatoare.
Interziceţi comerţul şi, din aceiaşi lovitură, creaţi o marină comercială.
Descoperiţi adevărul şi aruncaţi în capul nostru un grăunte de raţiune. Statul are misiunea de a lumina, de a dezvolta, de a mări, de a fortifica, de a spiritualiza şi de a sanctifica sufletul popoarelor. "
„Eh ! Domnilor, puţină răbdare, răspunde statul cu un aer jalnic."
„Voi încerca să vă mulţumesc, dar pentru asta îmi trebuie ceva resurse. Am pregătit proiecte pentru cinci sau şase impozite nou-nouţe şi cele mai benigne de pe lume. Veţi vedea ce plăcere e să le plăteşti. "
Dar atunci un strigăt mare se ridică : „Hei ! Hei ! Ce mare merit de a face ceva când ai resurse ! Nu ar merita osteneala să se numească stat. Departe de a ne impune noi taxe, vă somăm să le retrageţi pe cele vechi. Suprimaţi :
Impozitul pe sare ;
Impozitul pe băuturi ;
Impozitul pe litere ;
Accizele ;
Patentele ;
Prestaţiile."
În mijlocul acestui tumult, şi după ce ţara şi-a schimbat de două sau trei ori statul său pentru că nu a dat satisfacţie tuturor acestor cereri, am vrut să arăt că ele sunt contradictorii. De ce mi-am dat eu seama, bunule Dumnezeu ! nu puteam să păstrez pentru mine această neplăcută remarcă ?
Iata-mă discreditat pentru totdeauna ; şi acum este înţeles că sunt un om fără inimă şi fără simţăminte, un filozof sec, un individualist, un burghez şi, pentru a spune totul într-un cuvânt, un economist de la şcoala englezească sau americană.
Oh ! Iertaţi-mă, scriitori sublimi, pe care nimic nu vă opreşte, nici măcar contradicţiile. N-am dreptate, fără îndoială, şi ma retractez cu toată inima. Nu cer mai bine, fiţi siguri, decât ca dumneavoastră să fi găsit într-adevăr, înafară de noi, o fiinţă binefăcătoare şi inepuizabilă, numindu-se stat, care să aibă pâine pentru toate gurile, muncă pentru toate braţele, capitaluri pentru toate întreprinderile, credite pentru toate proiectele, untdelemn pentru toate plăgile, balsam pentru toate suferinţele, sfaturi pentru toate perplexităţile, soluţii pentru toate îndoielile, adevăruri pentru toate inteligenţele, distracţii pentru toate plictiselile, lapte pentru copii, vin pentru bătrâni, care să se îngrijească de toate nevoile noastre, să prevină toate dorinţele noastre, să satisfacă toate curiozităţile noastre, care să redreseze toate erorile noastre, toate greşelile noastre, şi să ne dispenseze de acum înainte de prevedere, de prudenţă, de sagacitate, de experienţă, de ordine, de economie, de temperaţă şi de activitate.
Şi de ce nu aş dori-o şi eu ? Dumnezeu să mă ierte, cu cât reflectez mai mult la ea, cu atât găsesc că lucrul e comod, şi sunt nerăbdător, şi eu, să am la îndemână această sursă
nesecată de bogăţie şi de lumini, acest medic universal, această comoară fără fund, acest consilier infailibil pe care îl numiţi stat.
De asemenea cer să-mi fie arătat, să-mi fie definit, şi de aceea propun fondarea unui premiu pentru primul care va descoperi acest phoenix. Căci în sfârşit, mi se va concede că această descoperire preţioasă nu a fost încă făcută, căci, până acum, tot ce se prezintă sub numele de stat poporul îl răstoarnă imediat, tocmai pentru că nu îndeplineşte condiţille puţin cam contradictorii ale programului.
Trebuie să o spun ? Mi-e teamă să nu fim, în această privinţă, păcăliţi de una dintre cele mai bizare iluzii care au pus mâna pe spiritul uman.
https://mises.ro/462/statul
Commenti