Omul recent

Horia-Roman Patapievici

„Omul recent este o meditaţie despre lumea de azi a unui modern nesatisfăcut de propria sa modernitate. Este o critică a modernităţii care nu se mulţumește nici cu proclamaţiile suficiente ale postmodernităţii, nici cu regretele tradiţionalismului – o interogaţie asupra modernităţii suscitată de presimţirea dureroasă că, ori de câte ori ţi se deschide în faţă un drum, altele ţi se închid în spate ori în laterală.

Când ne închinăm bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii modernităţii și delatorii tradiţiei, în sufletele noastre se tânguiesc toate bogăţiile pe care le-am pierdut înlăuntru atunci când trupurile noastre au progresat în afară.

Răul modernităţii nu ţine de răutatea ei proprie, ci de viciul celor care au transformat-o într-un orizont lipsit de alternativă al vieţilor noastre. Ca și marxismul pentru «progresiști», modernitatea și pseudomorfoza sa, postmodernitatea, par a fi devenit pentru cădelniţătorii lor de azi condiţia umană însăși.

Tot adevărul instinctelor noastre morale stă chezășie că nu este așa. Omul recent încearcă să sugereze că, prin ceea ce-i lipsește, modernitatea oferă ceea ce o poate încă salva. Cu o condiţie însă: dacă vom avea inteligenţa să putem regăsi în neghiobia trufașă a timpului pe care îl trăim – întreg, viu, bun și frumos – creștinismul tuturor începuturilor. Să fim moderni: dar – nihil sine Deo!“ – HORIA-ROMAN PATAPIEVICI

Transcrierea o aveţi mai jos

Mă bucur să fim cu toții aici alături de dumneavoastră și bucuria nu este cu atât mai mare cu cât de data aceasta ne întâlnim în jurul unui om a cărui cărți ne-au adunat fără să ne știm de multă vreme. A cărui emisiuni,a cărui articole au reprezentat un liant între noi cu mult timp înainte de a-l avea în mijlocul nostru.

De data asta avem bucuria să fim împreună cu el în această după amiază -domnul Horia Roman Patapievici. Mie îmi revine plăcuta sarcină de vă spune câteva cuvinte despre dânsul.

Domnul Horia Roman Patapievici este foarte tânăr, născut în 1957, a făcut studii de fizică pe care le-a absolvit în 1981 s-a specializat în fizica laserilor și a lucrat la Institutul de Electronică până în 19089. În 1989 a fost un participant activ la Revoluția din decembrie și după evenimente a trecut la Universitatea din București mai întâi în cadrul Facultății de fizică apoi în cadrul masteratului de studii germane. Începând cu 1992 a publicat intens în presa culturală din România într-una din cele mai interesante reviste acelor acelui timp care au fost “Contrapunct” apoi în Revista 22 consacrând cu articole care ne-au descris, care au făcut morfologia lumii noastre din acel timp într-o vreme în care e foarte puțini dintre noi aveau distanța de a privi realitatea în care trăiesc.

Din anul 2000 domnul Roman Patapievici a fost membru al Colegiului Național pentru Studierea Arhivelor Securității într-o perioadă în care activitatea în respectivul colegiu care nu își primise majoritatea documentelor era destul de dificilă. La finele anului 2004 atunci când s-a decis ca un alt personaj politic al acelor vremuri, un om de memorie regretabilă nu a colaborat domnul Horia Patapievici alături de domnul Andrei Pleșu și-au dat demisia din (1) funcțiile pe care le au avut în în cadrul colegiului.

În 2005 dânsul a preluat conducerea Institutului Cultural Român, a făcut-o pentru șapte ani, șapte ani faști pentru cultura română pe care a reușit să o adapteze întru totul realităților lumii occidentale pe care a reușit să o aducă acolo unde cu toții credem în adâncul nostru că este locul, deși foarte puțini dintre noi ar știi cum să o facă și a reușit să o facă să vorbească întregii lumi de așa manieră încât Institutul Cultural Român a fost ales la conducerea institutelor culturale europene.

De atunci domnul Horia Roman Patapievici păstrează legătura cu toate acestea și este directorul Casei de Licitații Artmark din București. Înainte de toate dânsul este așa cum bine știți același Horia Roman Patapievici.

Aceste date tehnice pe care eu vi le-am formulaț de data asta cu toate că sunt exacte nu surprind întru totul adevărul personajului. Domnul Horia Roman Patapievici este înainte de toate cel care pe foarte mulți dintre noi, pe mine în mod particular, pe foarte mulți din generația mea ne-a învățat să gândi și să scriem. Impecabila formație științifică a dânsului se decantează în fiecare text, ne-a învățat ce înseamnă raționalitate unui text, ce înseamnă logica argumentativă. Ce înseamnă măsura gândului care nu se lasă furat nici de finale fraze e nici de pasiunile sufletului. Am învățat să citim un anumit tip de literatură pe care dânsul ne-a recomandat-o, am învățat să scriem în marginea articolelor și a cărților dânsului.

Dintre cărțile dânsului fireşte este vorba de cele care conțin textele politice, cele care conțin textele din presă, în mod particular este vorba de volumul “Cerul văzut prin lentilă” este vorba de volumul “Politice” este vorba de volumul mai recenta “Anii Urii” care în bună parte conține textele din perioada respectivă dar pe lângă acestea au mai sunt încă două categorii de texte pe care ni le-a dăruit domnul Patapievici.

Primul dintre ele se referă la textele de meditație, este vorba în primul rând de volumul “Omul recent” care ne înfățișează o panoramă aceea ce este în profunzime lumea în care trăim la ora actuală, este vorba de de meditațiile dânsului asupra lui Dante asupra problemei paradisului pe care pe care le aveți în fața dumneavoastră. Este vorba de lucruri care ne vorbesc cu o rigoare impecabilă despre nostalgia a ceea ce este în noi și care de-a lungul timpului mai ales în vremurile atât de agitate, cărora nu este dată a le face față a ajuns să fie din ce în ce mai estompată. Mai estompată dar niciodată pierdută ea acolo în noi și odată