Evocând "nivelul preţurilor" oamenii îşi închipuie un lichid al cărui nivel urcă sau coboară odată cu variaţiile sale cantitative păstrând însă o aceeaşi înălţime în orice punct al recipientului. Dar în cazul preţurilor, nu poate fi vorba de un asemenea "nivel." Preţurile nu se modifică nici în aceeaşi măsură, nici în acelaşi timp. Există întotdeauna preţuri care se modifică mai repede, urcând sau coborând înaintea altora. Lucrul este explicabil.
Să ne oprim de exemplu la cazul funcţionarului de stat care a primit banii cei noi, proaspăt adăugaţi la oferta monetară. Oamenii nu cumpără astăzi exact aceleaşi bunuri şi în aceleaşi cantităţi ca şi ieri. Banii cei noi, tipăriţi de guvern şi introduşi pe piaţă, nu vor fi utilizaţi pentru a cumpăra toatetipurile de bunuri şi servicii. Banii sunt cheltuiţi pentru anumite bunuri, ale căror preţuri vor creşte, în vreme ce alte bunuri vor continua să-şi păstreze preţurile dinaintea pătrunderii pe piaţă a banilor cei noi. Aşa că, odată declanşată, inflaţia va afecta în mod diferit grupuri diferite ale populaţiei. Acele grupuri care au primit banii cei noi înaintea altora beneficiază de un câştig temporar.
Când guvernul recurge la inflaţie pentru a susţine un război, el trebuie să achiziţioneze muniţii, aşa că industriile producătoare de armament şi muncitorii angajaţi în acestea sunt cei dintâi care vor căpăta banii nou-creaţi. Aceste grupuri se bucură acum de o poziţie deosebit de favorabilă. Profiturile şi salariile lor cresc; industria lor cunoaşte un avânt. De ce? Fiindcă aceşti oameni au căpătat primii banii cei noi. Şi cu mai mulţi bani la dispoziţie, ei fac acum cumpărături. Producătorii de muniţii cumpără de la alte persoane, care produc şi vând mărfurile de care au ei nevoie.
Aceştia formează un al doilea grup. Şi al doilea grup consideră inflaţia o mare binefacere pentru afacerile sale. De ce nu? Nu e oare minunat să vinzi mai mult? Proprietarul unui restaurant din vecinătatea fabricii de muniţii, spre exemplu, va spune: "E minunat! Muncitorii de la fabrica de muniţii dispun acum de mai mulţi bani; mult mai mulţi dintre ei sunt acum clienţii mei; cu toţii "patronează" restaurantul meu; şi eu sunt cât se poate de încântat." Proprietarul restaurantului nu vede nici un motiv să nu se bucure.
Situaţia este aceasta: veniturile celor dintâi beneficiari ai banilor au sporit şi ei îşi pot permite, în continuare, să cumpere numeroase bunuri şi servicii în condiţiile dinaintea inflaţiei, corespunzătoare fostei configuraţii a pieţei. Iată de ce poziţia lor este deosebit de favorabilă. Astfel, inflaţia se propagă pas cu pas, de la un grup de populaţie la altul. Şi toţi cei cărora banii nou creaţi le parvin în faza timpurie a inflaţiei beneficiază de ea, fiindcă achiziţionează, încă, anumite bunuri la preţurile corespunzătoare fostei configuraţii a raportului de schimb între bani şi alte mărfuri.
Mai există însă şi alte grupuri ale populaţiei la care banii cei noi ajung târziu, mult mai târziu. Aceştia sunt cei aflaţi în poziţii defavorabile.Înainte ca banii cei noi să le parvină şi lor, ei se văd siliţi să plătească preţuri mai mari pentru anumite bunuri, dacă nu chiar pentru toate bunurile pe care intenţionau să le cumpere, în vreme ce venitul lor a rămas practic neschimbat, sau, în orice caz, nu a sporit proporţional cu preţurile.
Iată, bunăoară, situaţia din Statele Unite în vremea celui de-al doilea război mondial; pe de o parte inflaţia îi favoriza pe lucrătorii angajaţi în producţia de muniţii, industia muniţiilor şi pe producătorii de armament, defavorizând, pe de altă parte, alte segmente ale populaţiei. Iar cei mai năpăstuiţi de inflaţie erau profesorii şi preoţii.
Preotul, după cum ştiţi, este o persoană deosebit de modestă care slujeşte Domnului şi care nu se cade să vorbească prea mult despre bani. În mod similar, profesorii sunt persoane devotate misiunii lor, ţinute să gândească mai mult la educaţia tinerilor decât la propriile salarii. În consecinţă profesorii şi preoţii s-au numărat printre cei mai defavorizaţi de inflaţie, iar slujitorii şcolii şi ai bisericii au realizat printre cele din urmă că sunt îndreptăţiţi la măriri de salarii. Când consiliile parohiale şi asociaţiile profesorale au sfârşit, în cele din urmă, prin a descoperi că şi salariile acestor oameni devotaţi se cuvin mărite, pierderile anterioare, deja suferite de ei, au rămas neîndreptate.
Multă vreme, oamenii aceştia au trebuit să-şi restrângă cumpărăturile, să-şi diminueze consumul de hrană mai bună şi mai scumpă şi să achiziţioneze mai puţină îmbrăcăminte -- fiindcă preţurile crescuseră deja, pe când veniturile lor salariale nu sporisesă încă. (Astăzi situaţia s-a modificat considerabil, cel puţin în cazul profesorilor).
Deci, inflaţia afectează întotdeauna în mod diferenţiat diferite segmente ale populaţiei. Pentru unele inflaţia nu este chiar atât de dăunătoare; ba unele doresc chiar ca ea să continue, acestea fiind primele care profită de pe urma ei. În cursul următoarei expuneri, vom vedea cum această asimetrie a consecinţelor inflaţiei influenţează în mod decisiv politicile generatoare de inflaţie.
În urma modificărilor produse de inflaţie, apar grupuri favorizate şi grupuri de profitori direcţi. Nu utilizez aici termenul "profitor" ca să reproşez ceva acestor oameni, deoarece, dacă există un vinovat, acela este guvernul care a generat inflaţia. Aşa că, întotdeauna, se găsesc oameni care favorizează inflaţia, înţelegând ceea ce se petrece înaintea altora. Profiturile deosebite care le revin lor sunt consecinţa inevitabilei asimetrii a procesului inflaţionist.
Va urma!