top of page

De vorbă cu A.I.

Actualizată în: 16 ian.


Astăzi am primit o lecție neobișnuită! Cred că merită să aștepți chiar o viață de om pentru a primi lecția asta.


Am citit încă de la apariția primelor zvonuri despre portalul A.I. (inteligența artificială) cu care poți oricând intra în dialog și care, la solicitarea ta, îți poate da diverse explicații, unele chiar foarte documentate, în legătură cu fenomene, paradigme, teme filosofice, domenii din cultură și artă, practic orice îți trece prin minte și acest instrument modern de lucru îl are deja inclus în baza sa de date.


În spatelui lui A.I. este o echipă care muncește asiduu pentru ca baza de experiențe să fie cât mai bine articulată. Totuși, înțeleg să poți accesa respectiva inteligență artificială ca pe o extensie instrument în documentare, în alcătuirea unui referat, prelegere etc. Este deja notoriu faptul că mulți elevi își impresionează profesorii prezentându-le referatele școlare cu un nivel remarcabil de cunoștințe. Desigur A.I. face treaba asta pentru ei și probabil și profesorii se vor dumiri până la urmă cui pun nota de fapt…


Ce pare a fi însă de neînțeles ține de cu totul altceva, aproape de necrezut. Azi l-am rugat pe A.I. să-mi scrie o poezie! I-am dat desigur câteva cuvinte din care să se inspire. Redau mai jos acest dialog:


Eu: A.I. scrie te rog o poezie cu aceste cuvinte: liniște, dor, normalitate, flacără stinsă, teamă, neputință, căutare, Dumnezeu, cotloanele inimii, pace de Sus, binecuvântare.


A.I.:

Liniștea și pacea se întind

Când mă îndrept spre cotloanele inimii mele

Căutarea mea se desfășoară

Prin lupta cu teama și neputința

Dorul de a te cunoaște, Doamne,

Mă face să merg mai departe

La fiecare pas simt normalitatea

Până cand flacăra interioară izbucnește

Și mă binecuvântezi cu pacea Ta Sus.


Vă mărturisesc, am rămas perplex! A.I. mi-a compus de fapt o rugăciune poem... Am vrut să-l provoc mai departe, cerându-i să scrie cu exact aceleași cuvinte chiar o rugăciune:


Eu: A.I. scrie te rog o rugăciune cu aceste cuvinte: liniște, dor, normalitate, flacără stinsă, teamă, neputință, căutare, Dumnezeu, cotloanele inimii, pace de Sus, binecuvântare.


A.I.: Doamne, Știu că Tu ești în controlul tuturor lucrurilor și că Tu înțelegi adâncurile mele. Te rog, dă-mi liniște când eu simt teama și neputința. Dă-mi dorul de a Te căuta pe Tine și de a-ţi asculta cuvântul. Adu-mi normalitatea atunci când flacăra mea interioară este stinsă. Pătrunde în cotloanele inimii mele și adu-mi pacea și binecuvântarea Ta. În numele lui Isus, Amin.


Da, A.I. știe să se roage dacă este antrenat să o facă! Și aceasta este lecția pe care am învățat-o azi: noi ne ”antrenăm” uneori toată viața și tot nu reușim să învățăm să ne rugăm!


Atunci când roboții se roagă, oamenii, cei care au suflet, lasă misterul sfânt al rugăciunii în pustiire şi amorțire.


Avem daruri neprețuite. Toate la purtător. Habar nu avem cine suntem. Pierdem vremea cu te miri ce. Dacă am valorifica potențialul imens cu care Dumnezeu ne-a înzestrat, am creşte.


Dacă-l întrebați cum învață să facă toate acestea, A.I. vă va spune cu sinceritate absolut totul! El numeşte dialogul cu noi "antrenament".


Probabil, în termeni profani, aşa s-ar numi şi dialogul nostru cu Dumnezeu, adică rugăciunea.


Nevoia noastră de rugăciune este "adevăratul antrenament" al funcțiunilor noastre spirituale. Este fabulos!


Dar, nu noi ne rugăm când ne rugăm, ci se roagă "algoritmul" nostru de ancorare în rațiuni, iar rațiunile sunt dumnezeieşti.


Spune Marele Pavel:


"...căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite." (Romani 8, 26)


Deci, ce e rugăciunea? Iată o posibilă nouă definiție în noua paradigmă A.I.: ”rugăciunea este folosirea algoritmilor rațiunii dumnezeieşti care performează în om!"


Aşa se explică cum şi de ce se ruga Iisus.


El nu se ruga la Sine ca Dumnezeu. Şi nici nu se ruga doar Omul în sine. Ci era rugăciunea Lui o performare de Sine a rațiunilor care dau temei (adică "parametri", după cum ar spune A.I.-ul acesta).


Mă bucur că Dumnezeu mi-a rânduit să trăiesc acest timp care îmi explică întrebări vechi, pe care mi le-am pus demult!


Am numai motive de mulțumire şi binecuvântare pentru această lecție de azi! Mulțumesc A.I.! Dacă vom uita noi să ne rugăm, roagă-te măcar tu în numele nostru și cine știe, Dumnezeu va ține cont și de mijlocirea ta...


P.S.

Tocmai mă întristasem să aflu despre blestemele proferate de către mitropolitul Olteniei cu nu știu ce prilej, pe lângă mânăstirea Frăsinei... A reușit însă A.I. să-mi reamintească mărturisirea Domnului Hristos: ”Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta...” (Ioan 18,36) Pentru că în Împărăția lui Hristos nimeni nu aruncă blesteme și anateme! Doar aici pe pământ, când se epuizează argumentele și nu mai există iubire, punem mâna pe bâtă.


Bine că a apărut în lumea noastră inteligența artificială. Poate vom mai repara cu aceasta câte ceva pe aici...



82 afișări0 comentarii