Nu de insomnie sufăr în această noapte Doamne ci de lipsa unui interlocutor. Îți scriu din neputință. Nu sunt un erudit. N-am parcurs biblioteci întregi ordonate pe litere și cifre. N-am fost educat de mari personalități competente în arta pedagogică. Nu sunt diplomat. Sinceritatea mea e primitivă. Sunt singur în mine însumi și mă folosesc de dezmărginirea absenței Tale spre a-Ți vorbi. Mă bucur că vizibil nu e nimeni în prejmă. Noi oamenii constrângem prin simpla prezență. Inclusiv amintirea experienței parcurse determină constrângeri. Logica leagă cuvântul și gândul în precizarea înțelesului; iar acesta te împinge nepregătit pe scena mută. Ești întrebare, când toți așteaptă să le fi răspuns.
Am auzit că moartea a doua nu e o poartă între Aici și Dincolo, ci singurătatea fără sfârșit. Nu te vizitează nimeni pentru că toți sunt ocupați cu ei înșiși, cu succesul continuu, cu voluptatea cuceririi; se împlinesc afirmându-se unii în deprimentul celorlalți. Dacă aș fi copac aș face la fel. Dar nu sunt!
Ce pot să-ți ofer? Cum să-ți fiu prieten? La teologie am învățat să te slăvesc și să te laud; să-ți cer mereu ceva prin post și rugăciune; să-mi măsor nimicnicia cu mareția Ta. O trăiesc din plin. Sentimentul meu de sine e o podea șubredă; iar cugetarea, un cer văduvit de stele. N-am nimic care să nu-Ți aparțină deja.
Privindu-vă pe toți trei, atârnați pe cruce, vă trăiesc în mine ca singurătăți incompatibile. Doi se ceartă pentru că pe al treilea, nu-l interesează câștigul. Acceptă înfrângerea ca inedit al victoriei. Știe ce urmează în această părăsire de Sine, de dragul altora. S-a învins. Însingurarea și înstrăinarea curg fierbinte din rănile deschise. Sunt menite trecerii. Piroanele nu pot țintui dorul. Susțin cu nădejde ceea ce nu poate fi reținut de ele: necontenitul iubirii.
Mă zbat să exprim. Cui folosește? Ție? Nu cred. Altora? Cine sunt eu să-i convertesc la o suferință hăituită de întrebări? Sunt sătui de momeli și reclame. Sunt sătui de minciună. Nu te știu sluji. Nu de dragul meu mi-am făcut datoria. Am încercat să rămân om printre oameni dar, cât de imperfect a fost verdictul? I-am deranjat pe mult prea mulți în trecerea mea. Aici se potrivește:”De ce ți-e frică nu scapi!” Am fugit de preoție și am ajuns preot. N-am fost bun, pentru că n-am impus nimănui nimic și, nici n-am măgulit spre a fi acceptat sau iubit. Oricum, am fost laș; amabil cu ticăloșia din slăbiciune.
Mă bucur că ești salvat Doamne în Tine însuți. Discreția Ta e îndeluga răbdare. Sper să adorm întru Tine; întru mine s-au ascuns coșmarurile lumii.
14-15 august 2023