Definitia anarhismului ca teorie politica si sociala opusa principiului autoritatii ierarhice
Anarhismul sustine ca principala cauza a aparitiei si adancirii problemelor fundamentale ale lumii noastre este aplicarea principiului autoritatii ierarhice la toate nivelurile societatii. Acest princpiu conduce la o organizare ierarhica a tuturor institutiilor societatii noastre, concentrand puterea la varful unei structuri piramidale. Exemple de astfel de structuri 📷ierarhice: guverne, corporatii, armate, partide politice, organizatii religioase. Anarhistii sustin ca principiul autoritatii ierarhice pe care se fundamenteaza toate aceste instituii afecteaza profund si negativ individul, societatea, cultura si civilizatia.
Anarhismul contine una din cele mai severe critici ale societatii bazate pe principiul autoritatii ierarhice si propune inlocuirea ei cu o societate libera, in care potentialul fiecarui individ se poate realiza pe deplin, dar nu pe socoteala altora. In loc sa fie controlata de sus in jos prin structuri piramidale, societatea anarhica este controlata de jos in sus, de indivizi si asociatii voluntare ale acestora.
Beneficiile fundamentale ale unei astfel de societati sunt rezumate elegant de Clifford Harper in Anarhia: un ghid grafic astfel: “Ca toate ideile mari, anarhismul este simplu cand il privesti de aproape – oamenii functioneaza cel mai bine cand sunt eliberati de autoritate si iau hotarari consultandu-se unii cu altii in loc sa execute ordine venite de sus.”
Petru a obtine o astfel de societate, anarhistii propun desfiintarea institutiilor organizate ierarhic: “Anarhistii doresc eliberarea societatii de toate institutiile politice si sociale care au un efect restrictiv asupra oamenilor si stau in calea dezvoltarii unei umanitati libere.” – Rudolf Rocker, Anarcho-Sindicalism.
Anarhismul este o teorie politica al carui scop este crearea anarhiei in societate, adica “absenta unui lider sau suveran”. [P-J Proudhon, Ce este proprietatea , p. 264] Cuvintul “anarhie” vine din limba greaca: “a” (fara, absenta) + “archos” (sef, autoritate).
L. Susan Brown (anarhist): “Anarhistii se opun ideii ca puterea si dominatia sunt necesare pentru societate. Ei sint avocatii unei organizari sociale, politice si economice bazata pe cooperare libera.” [The Politics of Individualism, p. 106] Deci anarhismul este mai mult decit anti-statism, deoarece statul nu este singura forma de autoritate care trebuie dizolvata. (Hence David Weick, Reinventind anarhia, p. 139)
“Vrei sa faci imposibil ca un om sa-l exploateze pe altul? Atunci fa in asa fel incit nici un om sa nu aiba puterea.” [Filosofia politica a lui Bakunin, p. 271]
“Pentru anarhisti, anarhia nu inseamna absentza ordinii ci absenta autoritatii.” [Benjamin Tucker, In loc de o carte, p. 13]
Anarhistii sustin ca absentza conducatorilor este o forma viabila de sistem social care functioneaza pentru maximizarea libertatii individuale si a echitatzii sociale. O observatie esentiala, care va fi detaliata in sectiunea urmatoare: anarhismul NU promoveaza lipsa ordinii sociale, ci mentinerea ei fara ajutorul institutiilor ierarhice.
De ce anarhismul si anarhia sint ideile politice cele mai gresit intelese dupa acceptarea Republicii
Ele sint folosite ca sinonime cu “haos” sau “dezordine sociala”, deci se afirma implicit ca anarhistii doresc intoarcerea la “legea junglei”. Am aratat ca anarhismul este impotriva autoritatzii, nu a ordinii sociale. O intrebare cheie este cine asigura ordinea daca nu o autoritate. Raspunsul anarhist clasic este ca ordinea va veni de la sine odata cu organizarea sociala propusa: anarhia.
Errico Malatesta: “de cind se crede ca guvernarea este necesara si ca fara ea nu poate fi decit dezordine si confuzie, a devenit natural si logic sa spui ca anarhia, care inseamna absentza guvernarii, ar trebui sa sune ca absentza ordinii.” [Anarchy, p. 12].
“Schimbati aceasta opinie, convingeti publicul ca guvernul nu este doar nenecesar dar extrem de daunator si cuvintul anarhie, doar pentru ca inseamna absentza guvernarii, va deveni clar pentru toata lumea: ordine naturala, unirea nevoilor umane si dorintelor tuturor si libertate completa inauntrul solidaritatii complete.” [Ibid., pp. 12-13].
Sa notam ca anarhismul nu este prima teorie politica despre care se afirma gresit (intentionat sau nu) ca aduce haosul si confuzia. Monarhistii au spus la fel despre Republica in perioada aparitiei acesteia din urma.
Anarhismul: teorie sau ideologie?
Anarhismul este o teorie sociala, economica si politica dar nu o ideologie. Diferenta este fundamentala: o teorie inseamna ca ai un sistem de idei, in timp ce o ideologie inseamna ca ideile te au pe tine. Anarhismul este o colectie de idei care evolueaza odata cu societatea. In contrast, ideologia este o colectie de idei fixe, pe care oamenii tind sa le creada corecte si adevarate ca pe niste dogme. Toate aceste idei imutabile generaza tiranie si contradictii deoarece incearca sa aseze toti oamenii pe un Pat al lui Procust. Rezultatul este distrugerea indivizilor in numele doctrinei.
Aceste doctrine sunt de obicei rodul gandirii unui “profet”, fie el religios sau nu, intre timp decedat si ridicat la rangul de detinator al adevarului de catre toti urmasii sai. Anarhistii sustin ca vii trebuie sa-i ingroape pe morti pentru a-si putea vedea de vietile lor; vii ii conduc pe morti si nu invers.
Ganditori anarhisti
Pionieri: Gerard Winstanley (The New Law of Righteousness, 1649) William Godwin (Enquiry Concerning Political Justice, 1793)
Maturitatea anarhismului: Max Stirner (German) (1806-1856), Pierre-Joseph Proudhon (Francez) (1809-1865), Michael Bakunin (Rus) (1814-1876) Peter Kropotkin (Rus) (1842-1921).
deci si aici sunt multe interpretări