Suntem obișnuiți să auzim că profitul este atacat ca generator de exploatare și de lăcomie.
Câți super-ticăloși au apărut în emisiuni TV, cărți sau filme cu complotând diabolic de a pune „profitul înaintea oamenilor”?
În realitate, profitul este un mecanism puternic în cooperarea umană și servește pentru a se asigura că resursele pământului sunt maximizate pentru a servi interesele umanității.
De ce?
Gândiți-vă la profit ca o recompensă pentru luarea unor decizii bune.
Profitul nu trebuie să fie doar despre bani – să vinzi ceva cu 5 USD pe care l-ai câștigat cu 3 USD.
Poate fi, de asemenea, ceva incomensurabil: timpul de voluntariat pentru o organizație de caritate poate fi profitabil dacă acest lucru aduce beneficii unei cauze de care ești pasionat.
Beneficiile profitului sunt evidente. Vrem să beneficiem de pe urma acțiunilor noastre, mai degrabă decât să fim dezamăgiți de ele.
Acum să ne uităm la beneficiile profitului dincolo de un nivel individual.
Lumea este un loc complicat, plin de miliarde de indivizi cu opinii și interese diferite și un viitor care nu este niciodată previzibil. Adăugați la aceasta că există multe resurse care au numeroase utilizări. De exemplu, fierul poate fi folosit pentru a face tot felul de lucruri — de la frigidere la mașini la dispozitive medicale.
Având în vedere această rețea de complexitate, deciziile cu privire la ce să ia și cum să o produci sunt dincolo de înțelegerea oricui. Nicio persoană nu își poate imagina o modalitate de a îndeplini nevoile și dorințele fiecărei alte persoane.
Din fericire, nimeni nu trebuie.
În loc ca o singură persoană să încerce să-și dea seama cum să folosească toate resursele lumii, drepturile de proprietate permit indivizilor să dețină aceste resurse. Aceste persoane pot apoi vinde aceste resurse pe piețe, de unde alții le pot cumpăra și le pot combina cu alte resurse pentru a construi produse noi.
Persoana care își riscă banii cumpărând resurse pentru a construi produse pentru a le vinde se numește antreprenor . Procedând astfel, el investește și în bunuri de capital (cum ar fi mașini și clădiri), precum și în muncitori, care au o varietate de abilități.
Toate aceste părți ale producției au costuri. Antreprenorul speră că va putea vinde produsul final pentru mai mulți bani decât costă pentru a-l realiza. Acești bani sunt profitul de care se bucură.
Totuși, nu doar antreprenorul beneficiază.
Consumatorii beneficiază, deoarece primesc produse noi și diferite. Lucrătorii beneficiază, pentru că fac bani.
Prin urmare, un antreprenor de succes îi ajută pe ceilalți în timp ce obține profit.
La fel de importantă este însă pierderea.
După cum am menționat anterior, multe dintre componentele care intră în producerea unui bun au o varietate de utilizări. Acest lucru este valabil pentru resursele naturale, clădiri, muncitori și mașini. Dacă aceste resurse sunt folosite pentru un produs și acesta nu este profitabil, aceasta înseamnă că consumatorii nu apreciază suficient acel produs pentru a-l cumpăra.
Suferind o pierdere, un antreprenor își poate vinde resursele altor antreprenori care le pot folosi mai bine. Fabrica este vândută unei alte companii. Angajații lucrează noi locuri de muncă.
Acest proces se desfășoară în fiecare zi, în diferite moduri, în întreaga lume.
Și mai bine, se adaptează la tot felul de schimbări. Poate că gustul oamenilor se schimbă; poate oamenilor nu le mai plac bomboanele dulci și, în schimb, le plac chipsurile sărate. Unele fabrici de bomboane se pot închide, dar vor apărea noi companii de cipuri.
Când indivizii ajung să aleagă cum să-și cheltuiască banii, ajung să influențeze unde investesc antreprenorii și ce se produce.
Din păcate, guvernele intervin în acest proces de profit și pierdere.
De exemplu, politicienii adaugă costuri afacerilor și industriilor, în numele taxelor sau reglementărilor, care fac afacerile mai puțin profitabile. Acest lucru este rău pentru antreprenor, rău pentru lucrătorii lor și rău pentru consumatori, care nu primesc produsele pe care și le-ar dori.
Alteori, guvernele aleg să salveze industriile care nu realizează profit.
Politicienii fac acest lucru indicând locurile de muncă pe care doresc să le protejeze – nereușind să recunoască locurile de muncă profitabile pe care le distrug. Salvarea industriilor neprofitabile înseamnă că resursele limitate – inclusiv forța de muncă – continuă să fie folosite pentru produse pe care oamenii nu doresc suficient să le cumpere.
Avem resurse limitate pe Pământ și ar trebui să le folosim cât mai înțelept și eficient posibil.
Economia de piață, în care antreprenorii sunt conduși de profit și pierdere, este cea mai bună modalitate de a ne asigura că facem exact acest lucru.