Civilizația omenirii poate fi urmărită până la stabilirea drepturilor de proprietate. Cu drepturi de proprietate, indivizii puteau să dețină pământ, capital și bunuri și apoi să le comercializeze sau să le vândă altora. Această activitate economică este denumită „piață”. Acest lucru nu înseamnă că are loc neapărat pe o piață fizică; înseamnă pur și simplu că bunurile și serviciile sunt comercializate în mod voluntar.
În cea mai mare parte a istoriei omenirii, drepturile de proprietate au fost limitate la cei de la putere. De exemplu, un rege sau un domn avea controlul suprem asupra celor care trăiau sub protecția lor. Dacă regele dorea sfeclă, fermierii trebuiau să cultive sfeclă. Dacă domnul avea nevoie de potcoave, fierarii au produs potcoave.
Oamenii obișnuiți aveau capacitatea de a face comerț între ei, dar cei care dețineau putere își puteau direcționa producția, dacă doreau, sau îi puteau pedepsi pe cei care rezistau.
Apariția capitalismului a schimbat acest lucru.
Capitalismul este producția în masă de bunuri pentru a satisface nevoile celui mai mare număr de oameni.
Capitalismul a fost revoluționar prin recunoașterea drepturilor de proprietate pentru toți, indiferent de fundal și statutul social. Sub capitalism, chiar și cei mai vulnerabili din societate aveau o revendicare absolută la propria lor muncă și proprietate. Nu a garantat egalitatea proprietății, dar capitalismul a eliminat orice drept al oricui altcineva de a-l încălca.
Făcând acest lucru, capitalismul a împuternicit consumatorii – mai degrabă decât cei de la putere – să influențeze ceea ce era produs în economie. Acest lucru se întâmplă prin mecanismul profitului. Dacă destui oameni cer un bun și acesta poate fi vândut pentru mai mult decât costă producția, înseamnă că producția acelui bun este profitabilă.
Unii dintre cei mai bogați oameni din lume de astăzi și-au câștigat banii nu făcând apel la cei bogați, ci apelând la mase. Modelul de afaceri al Walmart, de exemplu, este orientat spre vânzarea de bunuri ieftin către cât mai mulți oameni.
Criticii capitalismului încearcă să-l condamne drept „lăcomie”. Acest lucru este fals. Lăcomia și invidia sunt vicii umane și există în orice sistem economic. Ceea ce face capitalismul este să stimuleze producția de bunuri și servicii pe care oamenii le doresc pe piață, mai degrabă decât să lase acele decizii în seama unor indivizi sau guverne puternice.
De-a lungul istoriei omenirii, am văzut că drepturile de proprietate și piețele au scos miliarde de oameni din sărăcie. Peste tot în lume, proprietatea și libertatea economică sunt corelate cu îmbunătățirea calității vieții, a sănătății și a speranței de viață.
Capitalismul este un sistem pașnic de colaborare între producători și consumatori și funcționează după dorințele și nevoile celui mai mare număr de oameni.
Guvernul nu joacă niciun rol într-un sistem cu adevărat capitalist. Când guvernul intervine și impune reglementări asupra producătorilor și consumatorilor, acesta încetează să mai fie un sistem capitalist.