Profetul de la Rohia
Nicolae Steinhardt este un autor cunoscut de creștinii români, mulți dintre noi ne-am bucurat sufletul citind paginile Jurnalului fericirii sau minunatele eseuri-predici din Dăruind vei dobândi. Însă mai puțin cunoscută este publicului larg o altă latură a acestuia: cea de gânditor politic. În anii ’30 Nicolae Steinhardt are o intensă activitate de publicare a unor texte cu specific politic: teza de doctorat în drept constituțional, eseurile despre iudaism (scrise în regim de urgență, din cauza avansului luat de nazism), articolele din „Revista burgheză”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Libertatea” ș.a.
Vremurile tulburi au adus mereu în prim-plan Adevărul, în cuvinte vii, rostite de oameni demni, cuvinte care pot reprezenta adevărate călăuze. Zaharia Sângeorzan l-a numit pe N. Steinhardt „Profetul de la Rohia”. Având în vedere rândurile care vor fi citate în acest scurt articol consider că eticheta i se potrivește.
În ultimii ani observăm că, din păcate, statele occidentale au abandonat drumul care a dus la dezvoltarea civilizației moderne. Marxismul cultural, care de mulți ani a dospit în cele mai mari universități ale lumii, s-a revărsat acum și face ravagii și în Europa. Cei trei piloni pe care s-a fondat Europa modernă (dreptul roman, filosofia antică și Evanghelia), plus proprietatea privată, par a fi astăzi, în optica noilor ideologi, cauzele tuturor problemelor.
De asemenea, observăm că baza societății –familia, credința, micul întreprinzător, clasa de mijloc – este supusă unor atacuri constante. Iar patriotismul, tradiția, suveranitatea țării au devenit termeni suspecți. Cine nu acceptă gândirea unică şi orbirea entuziastă este imediat etichetat ca fiind retrograd sau reacționar.
Nici economic nu stăm mai bine: proprietatea privată fiind văzută ca un rău, s-a pornit astfel pe drumul colectivismului, al centralizării și a dirijării economiei, activismul statal național și supranațional devenind mainstream.
Last but not least suntem în plină criză pandemică. Iar ca unică soluție de revenire la normalitate ni se invocă un soi de fascism sanitar, un apartheid medical. Într-un mod profetic, Steinhardt scria în anul 1935:
„Iar alții ar voi să vadă lumea organizată după stilul și asemănarea unui spital. Ei visează numai analize, controale, vizite, inspecții, injecții, certificate, fișe, observații, carantine, diete, prescripții și operații. Societatea omenească ar deveni, în acest vis urât, un sanatoriu cu disciplină de fier, cu paturi numerotate, pază la poartă, o plapumă de om, 250 g de pâine pe zi, un număr fix de calorii, vaccinuri săptămânale, radiografii lunare, măsurători anuale și înmormântare igienică la sfârșit. Utopica cetate fiind, firește, condusă de doctori.”
Trăim vremuri istorice, suntem la răscruce de vremuri – așa cum bine menționa Pr. Vasile în excelenta sa carte, Răstignind Lumina Lumii: Liturghia Cuvântului la răscruce de vremuri. Din păcate, trăsăturile nazismului și comunismului se regăsesc în mare măsură în societatea actuală:
interesul individual este eliminat de cel public,
restricții,
cenzură,
denunțarea semenilor,
îndoctrinare în masă,
fanatism,
frică,
obediență față de stat,
piața liberă este din ce în ce mai mult înlocuită cu economia planificată,
în locul statului de drept avem instituții arbitrare,
folosirea violenței.
Desigur, la fel cum s-a întâmplat și în cele două totalitarisme ale secolului trecut, răul poartă masca bunelor intenții.
Ce e de făcut? În primul rând să avem în minte un citat din N. Steinhardt: