Analiza Economiei Socialiste
Teza lui Mises
În articolul său „Die Wirtschaftsrechnung im sozialistischen Gemeinwesen”, Ludwig von Mises a demonstrat o dată pentru totdeauna că, în regim de planificare socialistă, nu există mijloacele indispensabile calculului economic și, de aceea, însăși economia socialistă este „imposibilă” („unmöglich”) – nu doar ineficientă sau mai defavorabilă inovațiilor sau dirijată fără beneficiul informațiilor descentralizate, ci efectiv, cu adevărat și literalmente imposibilă.
În același timp, el a stabilit că, pentru existența și evoluția societății umane, condițiile necesare și suficiente sunt libertatea, proprietatea și banii neviciați: libertatea fiecărui individ de a produce și de a se angaja în schimburi conform judecăților sale de valoare și estimărilor anticipative ale prețurilor, independent formate; proprietatea privată neobstrucționată asupra mijloacelor de producție de toate tipurile și ordinele, ca și asupra bunurilor de consum; și existența unui mijloc universal de efectuare a schimburilor, a cărui valoare să nu suporte variații dramatice sau imprevizibile.
Abolind fie și numai una dintre aceste instituții, societatea umană se dezintegrează într-o sumedenie de economii izolate autarhic și de triburi prădalnice. Dar nu numai existența societății umane devine imposibilă o dată cu abolirea proprietății private asupra mijloacelor de producție de către un stat socialist de dimensiuni planetare; analiza lui Mises implică, de asemenea, faptul că socialismul distruge semnificația praxeologică a timpului și anulează contribuția specific teleologică a umanității la configurarea universului.
Deoarece critica socialismului elaborată de Mises a suferit răstălmăciri semnificative, datorate atât admiratorilor, cât și adversarilor săi, argumentul prezentat în articolul din 1920 se cuvine reluat.
