Etapa Statelor Medievale

Secolul XVII aspecte globale

Cu toate acestea, atunci când ne gândim la vremuri teribile din trecut, secolul al XVII-lea este adesea subapreciat. Bogăția a înflorit pentru unii și lumea a devenit din ce în ce mai conectată, dar a fost în același timp o perioadă plină de războaie, tulburări politice, inflație și haosul schimbărilor climatice.

Istoricii numesc adesea această perioadă „Criza generală”, o eră definită de conflicte și instabilitate generalizată care s-a desfășurat de la începutul secolului al XVII-lea până la începutul secolului al XVIII-lea, mai ales în Europa, dar și în părți semnificative din Asia.

În plus, se crede că a fost ultima dată când populația umană globală a scăzut semnificativ. Principalul motor al acestui declin a fost numărul incredibil de mare de războaie care au avut loc în anii 1600: Războiul civil englez, războaiele civile din Franța, Războiul de optzeci de ani, Războiul franco-spaniol, Primul război anglo-olandez și…

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (din latină, însemnând Petiția Valahilor din Transilvania) este numele a două memorii înaintate de liderii națiunii române din Transilvania împăratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman.

Primul Supplex a fost trimis în martie 1791 de Ignatie Darabant, episcop greco-catolic de Oradea, Consiliului de Stat din Viena. Cel de al doilea Supplex, o versiune mult lărgită și argumentată a primului, a fost înaintat Curții din Viena pe 30 martie 1792 de către Ioan Bob, episcopul greco-catolic de Blaj, și de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei.

Ignațiu Darabant, uneori Ignatie Darabant, (n. octombrie 1738, Vicea, după alte surse Mineu – d. 31 octombrie 1805, Oradea) a fost episcop unit de Oradea, promotor al emancipării românilor prin cultură, coautor al petiției Supplex Libellus Valachorum, fondator al seminarului diecezan și al Catedralei Sf. Nicolae din Oradea - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan a reprezentat cea mai importantă acțiune socială din secolul al XVIII-lea a românilor din Transilvania, majoritari din punct de vedere etnic, dar și ca statut social, fiind în mare parte țărani iobagi. Potrivit unor statistici austriece, din perioada 1784-1787, se remarcă că din cei 2.489.147 locuitori ai Transilvaniei, românii reprezentau 63,5%, maghiarii – 24,1% iar sașii și șvabii – 12,4%, scrie Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, pe pagina de Facebook a instituției.

Pentru Vatican, Transilvania a fost un bun  teritoriu de contrareformă şi misiune, soldat cu înfiiţarea Bisericii Române Greco-Catolice

În istoriografia actuală nu numai interpretările  schismei dintre creştinii români  sunt contradictorii. Diferă uneori şi datarea evenimentelor. În centrul polemicilor  se află rolul iezuiţilor şi mai ales autenticitatea actelor unirii.

Contraofensiva catolicismului