"Simptomatic pentru această schimbare este cu câtă seriozitate citesc studenţii de acum celebrele pasaje despre educația muzicală din Republica lui Platon. In trecut, studentii ca adevăraţi liberali, erau indignați de cenzura poeziei, ca amenințare la adresa liberei investigații. Dar se gândeau de fapt la știință și politică. Abia dacă acordau vreo atenție discuției despre muzica însăși și, în măsura în care s-au gândit vreodată la asta, erau realmente uluiți de faptul că Platon dedica un timp ritmului și melodiei într-un tratat serios de filozofie politică. Experiența lor legată de muzică era un amuzament, o chestiune indiferentă vieții politice sau morale. Dimpotrivă, studenții de astăzi ştiu exact de ce Platon ia muzica atât de în serios. Ei ştiu că afectează foarte profund viața și sunt indignați, fiindcă Platon pare să vrea să le fure cea mai intimă plăcere. Ei intră într-o dispută cu Platon privitoare la experienţa muzicii, iar disputa se concentrează asupra felului în care trebuie ea evaluată și tratată. Această întâlnire nu numai că aruncă o lumină asupra fenomenului muzicii contemporane, ci oferă şi un model privind modul în care studenţii contemporani pot aborda profitabil un text clasic. Însăşi furia lor demonstrează cât de mult amenibță Platon lucrurile care le sunt dragi și intime. Ei sunt foarte puțin capabili să-si apere experiența, care părea incontestabilă înainte de a fi pusă sub semnul întrbării și care opune o rezistență considerabilă la o analiză rece. Totuși dacă un student poate – fapt dintre cele mai dificile și mai neobișnuite - să dea puțin înapoi, să obțină o distanță critică față de lucrurile de care se agață, să ajungă să se îndoiască de valoarea ultimă a ceea ce iubește, el a făcut primul și cel mai dificil pas spre conversia filozofică. Indignarea este forma prin care sufletul se apără împotrivă rănii provocate de îndoiala față de sine însuşi; ea reordonează cosmosul pentru a sprijini dreptatea cauzei sale. Justifică astfel condamnarea lui Socrate la moarte. Recunoaşterea indignării drept ceea ce este constituie o cunoaștere a sufletului și este deci o experiență mai filozofică decât studiul matematicii. Platon ne învață că muzica, prin natura ei, cuprinde tot ce e astăzi mai rezistent la filozofie. S-ar putea deci ca prin hățişul celei mai mari corupții a noastre să existe o cale spre conştientizarea celor mai vechi adevăruri."
Allan Bloom - Criza spiritului american
