A fost fiica lui Nae şi a Alexandrei Petrescu, o familie de ţărani mijlocaşi, posesori ai unui lot funciar de circa 8 pogoane. Elena Ceauşescu a abandonat şcoala primară în urma rezultatelor nesatisfăcătoare obţinute în primii 3 ani de studiu şi s-a mutat la Bucureşti. Cariera profesională şi-a început-o ca ucenic la fabrica de textile „Lantex” (1936), unde, de altfel, a venit pentru prima dată în contact cu elemente ale mişcării sindicale şi muncitoreşti. Pentru o scurtă perioadă a reprezentat interesele tinerilor muncitori textilişti în organizaţia UTC (filiala Bucureşti). Un membru al Comisiei de Verificare a cadrelor de partid a consemnat la dosarul Elenei Ceauşescu în 1946 că, în perioada de până în 1945, „a reuşit să se achite conştiincios de sarcini, dând dovadă de spirit de iniţiativă şi orientare ... este stăpânită de orgoliu şi nu are simţ autocritic”.
A devenit membru al Partidului Comunist în 1939, cunoscându-l astfel şi pe viitorul său soţ. Cei doi se vor căsători în 1945, după punerea în libertate a acestuia din urmă din detenţia de la Târgu Jiu. Confiscarea puterii de către Partidul Comunist şi jocurile de interese de culise au servit drept trambulină politică celor doi. Odată cu ascensiunea soţului, Elena Ceauşescu a început să deţină funcţii semnificative în aparatul de partid şi de stat şi să-şi definitiveze în mod corespunzător studiile. Astfel, prin absolvirea unui curs fără frecvenţă, organizat la Facultatea de Chimie Industrială de pe lângă Institutul Politehnic din Bucureşti, a devenit „inginer chimist” (1957). Diploma universitară a contribuit la modificarea profilului său profesional, slujbe minore precum cea de secretară la Ministerul de Externe fiind înlocuite de „cercetarea ştiinţifică” la Institutul de Cercetări Chimice Bucureşti (1957 - 1964) al cărei director devine (1964 - 1972). Imediat după desemnarea sa la conducerea Institutului şi-a început şi studiile doctorale, pe care le-a finalizat în 1967, obţinând titlul de doctor în chimie macromoleculară cu teza Polimerizarea stereospecifică a izoprenului, alcătuită, se pare, de chimiştii Osias Solomon, Radu Bordeianu, Silvia Bittman şi Dan Cornilescu, având girul academicianului Cristofor Simionescu. Titlul de doctor a modificat natura funcţiilor deţinute de ea pe linie de partid, astfel că responsabilităţile sale pe linie de UTC vor fi abandonate în favoarea coordonării activităţii diverselor instituţii responsabile cu cercetarea ştiinţifică, cu gestionarea problemelor din sistemul de învăţământ şi educaţie unde a dovedit obtuzitate şi invidie faţă de adevăratele valori.
Elena Ceauşescu a monopolizat treptat funcţii de reprezentare de la nivelul feluritelor comisii, consilii şi comitete naţionale (Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, Consiliul Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului, Consiliul Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale). Funcţia adjudecată de preşedinte al Comisiei pentru probleme de cadre de partid şi de stat a CC al PCR (1976 - 1989) i-a permis „primei doamne” să monitorizeze politica de cadre în interiorul partidului şi, deci, să fie asimilată nu de puţine ori drept a doua persoană ca greutate în ierarhia politică. De asemenea, pe 29 martie 1980 ve deveni prim-viceprim-ministru al Guvernului.
La 2 martie 1974 a devenit membru al Academiei RSR, în timp ce susţinuta politică financiară practicată de stat în plan internaţional i-a adus titluri de membru corespondent şi asociat şi Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din Europa, America de Nord sau America de Sud (Academia de Ştiinţe din New York, Academia din Atena, Institutul Regal de Chimie al Marii Britanii, Doctor Honoris Causa al Universităţii Buenos Aires, al Universităţii Feminine din Manila, al Universităţii Yukatan sau al Universităţii din Teheran).
În plan publicistic, „ajutată” fiind, Elena Ceauşescu a fost prolifică, deopotrivă în domeniul strict profesional, prin Cercetări în domeniul sintezei şi caracterizării compuşilor macromoleculari (1974), Polimerizarea stereospecifică a izoprenului (1979), ca şi în cel propagandistic, cum ar fi Cuvântare la Plenara Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului (1989). Completul de judecată al Tribunalului Militar Excepţional a condamnat-o la moarte prin împuşcare la 25 decembrie 1989, fiind executată împreună cu soţul său. Prestaţia politică a Elenei Ceauşescu a contribuit la compromiterea regimului comunist din România.
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Elena_Ceau%C5%9Fescu
Elena Ceaușescu s-a născut pe 7 ianuarie 1916, în satul Petrești din Dâmbovița. Se spune că data din certificatul de naștere a fost mutată în anul 1919 pentru ca Elena să nu fie mai în vârstă decât Nicolae Ceaușescu.
Numele din certificatul de naștere este Lenuța Petrescu. Aceasta era cunoscută în satul natal ca „Lenuța lu’ Briceag”.
„În comuna natală nu lăsase prea multe amprente. După Revoluţie, au ieşit la iveală, însă, câteva rumori locale care par să se potrivească perfect personalităţii pe care au cunoscut-o românii: era subţire şi înaltă şi, în sat, i se spunea «Păsărica». I se dusese numele aşa pentru că nu obişnuia să poarte chiloţi. Preotul bisericii ortodoxe din sat spune, însă, că era o fată liniştită şi singuratică, preferând mai degrabă să stea ore întregi în clopotniţa bisericii uitându-se după păsări ori în pădure căutând cuiburi şi pui de veveriţă” –
Elena Ceaușescu a venit la București pe când avea 17 ani. Aceasta a fost angajată ca muncitoare necalificată într-un laborator de pastile. Ulterior, aceasta s-a angajat ca „cusătoreasă începătoare” la fabriva „Lantex”.
„Elena Ceauşescu (Petrescu) mam născut în comuna Petreşti, jud. Dâmboviţa, în anul 1919 la 7 Ianuarie. Părinţi se numesc Nae şi Alexandrina ocupaţia agricultori avere 4 hectare de pământ şi casă de locuit, în tre ani 1926-1930 am făcut şcoala primară în com unde mam născut. În anul 1936 am venit la Bucureşti, am intrat ca ucenică la fabrica Lantex. în urma unei acţiuni am fost concediată. dintre cei care mă cunoşteau este Adela Petrescu. am lucrat la fabrica Texca până 1937 am intrat la fabrica Minerva. Din 1936 am participat la şedinţele Sindicatelor Unite din Şerba Vodă mă cunoaşte Rada. în 1937 am început să lucrez pentru apărare până în 1939. prima legătură a fost Oltăr (fratele lui Jan care lucrează la CC) dintre cei care se pot lua referinţe este Lenuţa Georgescu, Ursuleasca. În 1939 când sa format comisia pentru tineret am luat parte şi am început să lucrez pentru U.T.C. În 1939 am fost făcută m.p. mi sa comunicat de Ioniţă (metalurgistu) împreună cu Sara David care lucra în aceiaşi fab cu mine mă cunoaşte ca m.p. şi Nicu Geanu care lucra pe linie de tineret în acelaşi sector cu mine, urma să fim în aceiaşi celulă. În toamna lui 1939 a fost grevă la fabrica Minerva, am luat parte în comitetu de conducere al grevei, dintre muncitorele de acolo mă cunoaşte una Elena, Jana Popescu, am rămas fără lucru până în tomna lui 1940 am intrat la fabrica Jachard până în 1941 am lucrat în comitetu local pe linie de U.T.C. ca secretar al Sectorului III Albastru. mă cunoşte Demeter, Nechifor Stan, Ilona Pop, Matei Socor. în 1941 am primit un avertisment din cauză că am fost întro casă conspirativă şi am fost lăsată fără legătură de către Rec Ştefan care sa dovedit că a fost agent de siguranţă încă din 1940. În septembrie am fost arestată singură. am fost dată de Mitran care devenise provocator, nu am recunoscut nimic şi nu am dat pe nimeni din lipsă de dovezi am fost eliberată. Din Noiembrie 1941- 1942 am avut legătură cu Zugravu care avea o atitudine provocatoare, am cerut legătură superioară ca să arăt atitudinea lui, a rupt cu mine rămând fără legătură pe linie de UTC. În 1943 prin Iulie am luat legătură pe linie de apărare cu Revi Elena, Olga Voss până la 23 August am dus colete pentru Târgu Jiu. După 23 August am lucrat la Sectorul III Alb. Pe linie de U.T.C. ca secretară de sector până la crerea T.P.mă cunoşte din muncă Neagu andrei, Loţi Ladislau. Am mai lucrat la T.P. la Pioneri La urmă la cadre cu Tincuţa, Marta, la Educaţie Politică cu Moisescu, Lidia. În primăvara lui 1947 am lucrat la U.F.D.R. sect I Galben cu munca culturală până în August 1947. Am plecat în concediu de boală. În acest timp am şi născut, de două ori, dar de şi am avut greutăţi totuşi am fost neglijentă că mam lăsat copleşită fără să fiu mai energică nu am depus eforturi nici să citesc, nici să merg să muncesc. Elena Ceauşescu”, este autobiografia Elenei Ceaușescu