Gheorghe Pârja scrie în Scânteia cum se impun brigăzile artistice ca formă de expresivitate și creativitate pe marile scene ale țării. A pornit de la o dezbatere care a avut loc la Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă Maramureș la care au participat instructori și brigăzi artistice din județ. A reieșit că brigăzile artistice sunt tot mai populare în cadrul colectivelor muncitorești din principalele centre industriale, în detrimentul valorificării folclorului sau mișcării corale.
La început a fost mai greu dar, acum s-au generalizat iar gazetarul a putut observa la fața locului fenomenul, în cadrul Concursului de brigăzi artistice, grupuri de satiră și umor care a avut loc în cadrul etapei județene a Festivalului național Cântarea României desfășurat la Baia Mare, Sighetu Marmației și Vișeul de sus. Ce au conținut programele acestor „microcolective” artistice? Aspecte din viața colectivelor de muncă maramureșene, a comunităților urbane și rurale.
Ele militau „prin forme diversificate, interesante, atractive” pentru realizarea prevederilor de plan, „pentru folosirea deplină a timpului de muncă, pentru gospodărirea judicioasă a materiilor prime.” Este clară funcția educativă a acestor brigăzi: ele sunt vocea opiniei muncitorești, înaintată a oamenilor muncii care, la locurile lor de muncă, își fac datoria, acționează ca autentici purtători și militanți pentru nou, pentru realizare exemplară a sarcinilor economice, a îndatoririlor de muncitori și comuniști.” Pe scurt, brigada artistică este o formă a muncii politice de masă și are fără doar și poate un conținut educativ care, pentru a fi mai „penetrant”, apelează la elemente de teatru: rostire, mimică, mișcare, alternând momente coregrafice, actoricești și muzicale. În realitate, lucrurile sunt mai complicate și puține brigăzi artistice au realizat „spectacole de înaltă ținută artistică, cu un accentual conținut educativ”. Cele mai multe s-au bălăcit în banalitate cu texte „lipsite de nerv, fără adresă.” Cei mai mulți critică și satirizează în abstract, fără a divulga cine e ținta ironiei lor. Unele dintre ele „în loc să dezvăluie cu curaj lipsurile, combătând mentalitățile anacronice, fenomenele negative, le-au trecut cu vederea.”
Notele cele mai mari au luat de la gazetar acele brigăzi artistice care înfierau fără echivoc aspectele negative ale întreprinderii unde lucrau și luau în discuție situațiile concrete cu care se confruntă întreprinderea. Teodor Ardelean, instructor principal la Centrul de cultură și educație socialistă Maramureș „și cunoscător al fenomenului”, spunea că fiorul artistic județean este în continuă expansiune chiar dacă pe ici pe colo dă rateuri. „(...) peste tot publicul, format în mare partid din oameni ai muncii din întreprinderile ori instituțiile care aveau reprezentanți pe scenă, a aplaudat spectacolul de calitate, arta interpretării artistice. Este firesc și necesar ca aceste formații să-și trăiască adevărata viață nu doar în concursuri, ci într-un dialog permanent, eficient, educativ cu publicul, cu colectivele de oameni ai muncii din rândul cărora fac parte.”