Perioda Romană

Un text care circulă viral pe Internet afirma :”Româna-i veche de 1700 de ani”.Adică autorul crede că, după 271, la retragerea aureliană, a rămas în Dacia o populație romană, care, în timp, a devenit poporul român, și a cărei latină a devenit lent limba română.Fiindcă istoricii nu ne pot lămuri despre istoria românilor între 271-1000, avem cuvîntul noi lingviștii. Instrumentul lingvistic e mai imprecis decît cel istoric.În fine, pare mai imprecis – dar e foarte bun ca să elimine dubii.Însă cum altul nu avem, folosim ce avem.

Cînd apare limba română ? Cînd găsim un tezaur de monede, știm că a fost îngropat după data ultimei monede. Româna (și orice limbă romanică) s-a separat din trunchiul comun romanic după ce apar ultimele cuvinte comune.

Puțină morfologie plicticoasă

În spaniolă, hacemos, în franceză, nous faisons, dar în română și italiană facem, cu –s final pierdut.În spaniolă lobos, în franceză loups, dar în…

Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., Roma Antică a crescut dintr-un orășel de pe râul Tibru din centrul Italiei, într-un imperiu care a cuprins cea mai mare parte a Europei continentale, Marea Britanie, o mare parte din Asia de Vest, nordul Africii și insulele mediteraneene. Printre numeroasele moșteniri ale dominației romane se numără utilizarea pe scară largă a limbilor romanice (italiană, franceză, spaniolă, portugheză și română) derivate din latină, alfabetul și calendarul occidental modern și apariția creștinismului ca religie mondială majoră. După 450 de ani ca republică, Roma a devenit un imperiu în urma ascensiunii și căderii lui Iulius Cezar în secolul I î.Hr. Domnia lungă și triumfătoare a primului său împărat, Augustus, a început o epocă de aur a păcii și prosperității; prin contrast, declinul și căderea Imperiului Roman până în secolul al V-lea d.Hr

Originile Romei

După cum spune legenda, Roma a fost fondată în 753 î.Hr…

Provincia Dacia a cunoscut vreme de cinci generaţii (cea 100-275 d.Hr.) un masiv şi intens proces de romanizare, în urma căruia autohtonii daco-geţi, ramura de nord a tracilor, au devenit latinofoni, aidoma coloniştilor veniţi în provincie. Împăratul Aurelianus (270-275), „văzând că Illyricum e devastat şi Moesia ruinată, a părăsit provincia transdanubiană întemeiată de Traian” şi, pentru a nu se spune că Imperiul Roman a pierdut Dacia, a întemeiat o nouă provincie cu acest nume, la sud de Dunăre, între cele două Moesii. În noua provincie, împărţită nu peste mult timp în două – Dacia Ripensis şi Dacia Mediteraneană -, au fost strămutate armata, administraţia, înalţii demnitari şi aristocraţi, precum şi o parte a populaţiei latinofone din Dacia nord-dunăreană. Evident, propaganda oficială romană, prin scriitorii puşi în slujba împăraţilor, a susţinut, în general, că întreaga populaţie a Daciei Traiane a fost retrasă la sud de fluviu, numai că acest lucru era imposibil din punct…

Dacia Traiana a fost o provincie romană timp de aproape 170 de ani, până la domniile lui Gallienus și Aurelian când a fost abandonată (c. 271 d.Hr.), iar reducerea treptată a prezenței legiunilor imperiale s-a întâmplat cu retragerea administrației romane locale în favoarea creației Daciei Aureliane la sud de Dunăre în zona ceea ce este astăzi Serbia modernă.

Acest lucru a fost făcut, parțial, pentru a da iluzia că puterea imperială romană a perseverat în regiune, chiar dacă semnele de stres sociopolitic erau foarte evidente. Ulterior, Dacia Aureliana a fost împărțită în continuare în două provincii separate: Dacia Mediterranea cu capitala la Serdica și Dacia Ripensis, cu capitala la Ratiaria.

După 275 d.Hr., Dacia la nord de Dunăre a fost invadată de diverse triburi de goți , huni și avari în timpul invaziilor barbare din așa-numita „ Eră a migrației ”. Cu toate acestea, Dacia a fost pentru scurt timp…