Neomarxismul global “viitorul de aur” al omenirii? 1
Prin anul 2007, când îmi scriam lucrarea de dizertaţie pentru master „Globalizarea, un nou totalitarism?”, am găsit în lucrările bibliografice ale multor autori ideea că în scurt timp globalizarea nu va mai avea nevoie nici măcar de acceptul formal al „statului naţional” (autorii se refereau la SUA), ci se va face sub controlul direct al marilor companii transnaţionale globale. Statului naţional i se va reduce rolul la „Administraţie – serviciu de securitate pentru marile companii transnaţionale” care – nu-i aşa – trebuie să-şi desfăşoare afacerile în siguranţă, pentru că globalizarea are nevoie nu de cetăţeni, ci de consumatori; nu de state naţionale puternice, ci de o piaţă globală unică.
La actualele alegeri prezidenţiale din SUA, marile companii transnaţionale au reuşit să-şi impună, în urma unor alegeri controversate, candidatul lor pe care l-au sprijinit cu sume colosale, cu toată mass-media, cu toate mijloacele de informare şi socializare, digitale, internet şi chiar „cu ajutorul” unei pandemii provocată sau nu dar venită parcă la momentul potrivit pentru ei.
În decembrie 2020 grupul companiilor globale (cu origini în SUA) a trimis o scrisoare deschisă prin care îl soma practic pe preşedintele în funcţie până pe 20 ianuarie 2021 să plece cât mai repede. Scrisoarea deschisă a acestor mari companii confirmă teza teoreticienilor globalizării că până şi cel mai puternic stat al lumii este la mâna marilor companii transnaţionale care fac din Administraţie, aşa cum citam mai sus, „un serviciu de securitate” al acestora interesate nu de cetăţenii ţării de unde provin, ci mai mult de Piaţa Globală de unde îşi iau imensele câştiguri de care dispun. În acest caz mai putem oare vorbi de democraţie, adică puterea poporului, când un grup privilegiat acaparează puterea pentru a-şi promova propriile interese care pot fi oriunde în lume acolo unde profitul este mai mare, chiar şi sau poate mai ales în China?
Tot teoreticienii globalizării spun că asta nu mai e democraţie ci oligarhie. Fostul iar apoi actualul preşedinte al SUA de dinainte şi de după 20 ianuarie 2021 nu este nici pe departe „cel mai puternic om de pe planetă”, cum suna un mit fără acoperire pentru publicul larg, deoarece preşedintele nu are nici măcar un mijloc propriu de comunicare cu cetăţenii şi poate fi oprit sau interzis oricând de nişte companii private dacă nu spune ce îşi doresc ele.
Este o breşă de securitate colosală şi incredibilă pentru statul american. Concluzia este că şi preşedintele care a intrat în funcţie pe 20 ianuarie 2021 va fi primit la televiziuni sau pe platformele de comunicare şi socializare doar atâta timp cât va face şi va spune ce îşi doresc marile companii globale care l-au ajutat să ajungă preşedinte. Chiar el a declarat că dacă se va considera că nu mai este de folos „îşi va găsi o boală şi va demisiona pe motive de sănătate”.
Marile companii transnaţionale care încep să conducă SUA prin intermediul Partidului Democrat din 20 ianuarie 2021 îşi doresc evident o accelerare serioasă a globalizării în folos propriu, numai că şi statul chinez şi-a propus ca până cel târziu în 2050 să ajungă singura putere mondială care să controleze complet lumea. Marile firme globale, majoritatea americane la origine, colaborează foarte bine cu China, dar este interesant de aflat cum îşi vor împărţi sferele de influenţă dacă statul chinez „se vede” singur stăpân total al lumii până cel târziu în 2050.
Va fi neo-marxismul noua ideologie sau e doar o poveste, să zicem atractivă, pentru cetăţeni (pardon) consumatori? Cred că pe lângă ideologia în sens clasic referitoare la proprietate, distribuţia bunurilor, egalitate, controlul total al populaţiei va fi punctul forte şi se va face prin internet, platforme de comunicare sau socializare, filme şi alte mijloace mai puţin cunoscute acum de publicul larg la nivel individual şi grupuri mici, apoi prin presă şi televiziuni pentru grupurile mari şi foarte mari.
Economic vorbind, totul va fi subordonat producerii de bunuri şi servicii la maximum de eficienţă şi profit. Producătorii individuali sau micii întreprinzători nu vor mai putea exista, chiar micile firme producătoare vor dispărea şi ele, înghiţite de transnaţionale, care vor dicta totul pe piaţă, prin înţelegeri de cartel care nu vor mai fi „deranjate” de nimeni. Lucrătorii din marile firme globale, angajaţii, vor fi în acelaşi timp „şi zei şi sclavi”, afirmau cu două decenii în urmă autorii scrierilor despre globalizare, dar eu cred că vor fi mai mult sclavi în sensul modern globalist. Un asemenea sclav trebuie educat şi chiar convins să se creadă un zeu fără de care nimic nu se poate face ca să fie nu doar mulțumit ci chiar fericit cu situaţia sa.
Şi asta se întâmplă deja, dar se va accentua curând pentru că schimbarea valorilor este perfect organizată, în loc de cultură sclavul globalizat primeşte pseudocultură de consum, producţii banale, sărace în conţinut, uniformizate, standardizate şi care se vând tot mai bine deci procesul funcţionează.
Astăzi 90% din cheltuielile pentru cultură au ajuns să se facă pentru echipamentele tehnologice-suport şi nu pentru evenimentele culturale propriu-zise. Marile companii au nevoie nu de oameni cultivaţi, ci mai degrabă uniformizaţi, standardizaţi, robotizaţi pentru a munci cât mai eficient. (Va urma)
https://www.crainou.ro/2021/02/01/neomarxismul-global-viitorul-de-aur-al-omenirii-i/
Neomarxismul global “viitorul de aur” al omenirii? 2
Sclavii noii societăţi globale vor conjuga fericiţi verbele „a dori” şi „a avea” mereu ceva tot mai nou şi mai performant într-un show continuu care să-i facă fericiţi. Valorile euroatlantice clasice – familia, patria, religia creştină – nu-şi au locul în noua societate. Religiile fără Dumnezeu, fără transcendenţă, menite doar să creeze stări de bine, de linişte sunt acceptate pentru că, odihnit şi liniştit, sclavul globalizat este mai eficient, mai productiv.
Mai concret, dacă luăm drept reale ţintele propuse de neomarxiştii globalişti la Davos în 2019, atunci s-ar putea spune că, într-un viitor relativ apropiat, energia va fi – spun ei – în totalitate verde, dar raţionalizată (pentru lucrători), deoarece nu este suficientă şi nici stabilă. Hrana va fi şi ea raţionalizată atât în ce priveşte compoziţia, dar şi cantitativ (evident tot pentru lucrători), eventuala proprietate deţinută încă de lucrători va fi inutilă, deci va dispărea, lucrătorii abil manipulaţi, educaţi, vor ajunge să fie chiar mulţumiţi că au scăpat de povara şi stresul pe care îl reprezintă deţinerea proprietăţilor.
Cu puţin timp în urmă, în 2019, în România, o membră importantă în conducerea unui partid (secretară de stat la Ministerul Culturii în 2016) a susţinut cu tărie în presa românească şi europeană că sunt necesare „desfiinţarea proprietăţii private şi renunţarea la viaţa de cuplu în favoarea traiului în grup”. Din cauza reacţiilor vehemente ale opiniei publice româneşti a fost nevoită să îşi dea demisia, probabil pentru că a dezvăluit planurile neomarxiştilor globalişti prea devreme, dar a declarat apoi că nu a renunţat la ideile sale şi va contribui la proiectul de reînnoire a Europei (de la Bruxelles). Ca să fie reînnoită Europa, neomarxiştii globalişti cred că trebuie mai întâi distrusă din interior. Nu mai este nevoie neapărat de terorişti islamici, chiar europenii înşişi ar putea-o face şi, de exemplu, serialul spaniol „Casa de Papel” ne învaţă foarte detaliat cum să dinamităm din interior societatea occidentală. Serialul a avut succes mai ales la publicul tânăr, „vrăjit” cu cântece revoluţionare, mobilizatoare, din alte vremuri şi pentru alte cauze, dar „folositoare” pentru distrugerea societăţii europene occidentale pe care încă o mai cunoaştem. Războiul perfid împotriva societăţii tradiţionale, a familiei, continuă şi în filmul brazilian „Double dad” (Doi taţi), unde ni se sugerează că familia clasică nu mai are nicio relevanţă, libertatea sexuală totală a mamei face ca fiica ei, la 18 ani, să-şi caute tatăl printre foştii amanţi ai mamei. Îşi alege doi posibili taţi dintre aceştia, renunţând până la urmă să îl mai cunoască pe cel biologic. De altfel, aproape toate personajele trăiesc într-un adevărat haos, divorţaţi, beţivi, debusolaţi, fără familii, în grupuri, dar „fericiţi” şi într-o distracţie continuă. Deşi acţiunea filmului se petrece la Rio de Janeiro, unde statuia lui Iisus este simbolul de netăgăduit al oraşului, aceasta este ocolită cu grijă pentru a nu apărea în nicio imagine din film, unde, bineînţeles, nu apare nici urmă a vreunui simbol creştin, doar yoga şi religii indiene, dar creştine nu, ca şi cum nu ar fi auzit nimeni de aşa ceva. Chiar în 2019, am stat cam 4-5 zile în Rio de Janeiro, unde, printre altele, am observat respect pentru viaţa de familie şi chiar pentru religia creştină catolică la toate persoanele, foarte diferite, cu care am interacţionat. Deşi ambele filme au o difuzare globală, producătorii neomarxişti ai acestora au avut ambiţia să transmită subliminal ideea că până şi în cele două ţări unde mesajul creştin catolic este încă puternic şi familia clasică este încă solidă, neomarxismul s-ar fi impus deja. Manipulare grosolană! Şi, dacă vreţi, încă un film cu o tematică asemănătoare, „Despite everything”, unde, în final, fiica îşi descoperă tatăl care este… tot femeie. Cum este posibil? Cred că deja v-aţi dat seama despre ce este vorba pentru că, nu-i aşa, am început să ne obişnuim. Asta vor şi ei, să ne acomodăm cu noua ordine stabilită de ei, ca şi cum asta ar fi ordinea firească a lucrurilor. Totuşi, există ţări unde neomarxismul globalist a câştigat teren chiar la vârf şi anume Canada, Belgia, Franţa, Olanda, Ţările Nordice, iar acum şi SUA (cel puţin la vârf).
Organizaţiile de extremă stânga şi anarhiste „Black Lives Matter” şi „Antifa” au pus la cale şi condus în 2020 în SUA proteste violente, devastări, distrugeri teribile şi haos care au fost însă tolerate de primarii şi guvernatorii democraţi, uneori chiar încurajate. Numeroşii extremişti şi anarhişti au cerut dărâmarea unor statui trecând deseori chiar şi la fapte, interzicerea unor opere literare sau filme celebre şi rescrierea istoriei prin ignorarea realităţilor şi punerea în prim-plan a minorităţilor rasiale, sexuale de gen sau politice. Ne-au arătat astfel adevăratul model de societate globalizată care ne aşteaptă curând, fără valori morale, fără identitate culturală, fără mituri istorice fondatoare ale statelor, un fel de internaţionalism al consumatorilor dezumanizaţi şi frustraţi. Acum protectorii lor au luat toată puterea şi au început deja retragerea primelor filme de la difuzare, celebrele desene animate „Pisicile aristocrate”, „Peter Pan”, „Dumbo”, pe motiv că ar fi rasiste. Şi au trecut doar câteva zile de când au luat puterea, e doar începutul. Aşa cum vechii marxişti (comuniştii) făceau la un moment dat filme doar cu clasa muncitoare, aşa şi neomarxiştii nu vor mai accepta curând să existe filme decât cu minorităţi rasiale, sexuale, de gen, politice etc. Platformele de socializare reprezintă un alt mijloc foarte popular, la modă, de control şi manipulare discretă a populaţiei. Acestea au rolul de a urmări permanent ce gândesc şi ce îşi doresc oamenii, ba chiar, subtil, li se sugerează şi ce ar fi bine să îşi mai dorească. Pe de altă parte, aceste platforme creează o lume paralelă, înfrumuseţată faţă de cea reală, pe care să o dorim şi în care să credem, care însă ar putea înlocui încet, încet în mentalul colectiv lumea reală. În lumea palpabilă în care trăim „suntem doar nişte rotiţe într-un imens angrenaj controlat de proprietarii lanţurilor economico-financiare şi de politicieni”. Aceştia din urmă facilitează prin legi potrivite acţiunile marilor companii, le asigură securitatea afacerilor şi supunerea maselor convinse de politicieni că ei ar lucra doar pentru interesul public. (Va urma)
https://www.crainou.ro/2021/02/02/neomarxismul-global-viitorul-de-aur-al-omenirii-ii/
Neomarxismul global “viitorul de aur” al omenirii? 3
Societatea neomarxistă globală se proclamă egalitaristă, gestionată în numele binelui comun de un grup restrâns de „iniţiaţi” (investitorii, tehnocraţii, ideologii). Din vechea „ură de clasă” marxistă, în neomarxism a rămas doar ura, dar acum îndreptată împotriva moştenirii istorice şi culturale a societăţii tradiţionale de tip naţional şi suveran, împotriva bisericii, a familiei tradiţionale şi a valorilor susţinute de acestea, împotriva educaţiei bazate pe valorile morale ale culturii iudeo-creştine.
Corectitudinea politică, noul set de valori şi norme a neomarxismului global, ne sugerează discret pe cine ar trebui să urâm. Societatea a fost deja împărţită în numeroase minorităţi: etnice, politice, religioase, sexuale şi de gen etc. care nu întâmplător încep deja să aibă mai multe drepturi decât majoritatea. Astfel, nu doar că este controlată mai uşor majoritatea, ci chiar se ajunge să fie terorizată să nu deranjeze cumva vreo minoritate şi să încalce astfel vreo normă a „corectitudinii politice”.
Marile corporaţii, ajutate de politicieni, conduc astfel mai eficient când creează un cadru pentru un permanent conflict în societate între diferite grupuri. Acestea sunt puse mereu în situaţia de a lupta unele împotriva altora în timp ce marile corporaţii şi bodyguarzii lor, politicienii neomarxişti, nu sunt deloc deranjaţi în misiunea lor. Şi cum toate acestea nu ar fi de ajuns, s-a mai inventat multiculturalismul, care are rolul de a distruge identitatea culturală şi naţională a cetăţenilor dintr-un stat naţional.
De exemplu Barack Hussein Obama, fostul preşedinte al SUA, promotor al neomarxismului global, ajutat de fostul vicepreşedinte Joseph Robinette Biden, actual preşedinte, a sprijinit cu ceva ani în urmă aşa-numita „primăvară arabă” în nordul Africii, în Orientul Apropiat şi Mijlociu, care, în afară de haosul produs în aceste ţări şi regiuni, a dus în cele din urmă la un masiv exod, o adevărată invazie de milioane de migranţi din aceste zone asupra Europei. Lăsând la o parte faptul că mulţi migranţi erau islamişti radicali sau chiar terorişti care au îngrozit Europa, aceştia aveau rolul de a perturba complet sistemul de valori, tradiţiile, religia, cultura, modul de viaţă al europenilor, de a metişiza Europa, de a întări Islamul în Europa ca o contrapondere la Creştinismul European şi valorile sale.
Dacă marxiştii clasici îşi doreau crearea unui „om nou”, neomarxiştii îşi doresc o masă amorfă de oameni anesteziată cu libertatea sexuală totală, hrană, băutură şi distracţie fără limite, ca în final să ajungă persoane fără identitate spirituală, fără familie normală, fără patrie şi identitate naţională şi, pe cât posibil, metişizate.
În SUA şi Europa de Vest metişizarea populaţiei a parcurs deja un drum tot mai vizibil. Noua administraţie democrată americană instaurată cu ajutorul transnaţionalelor îndeosebi din Big Tech şi mass-media a decretat chiar din prima zi (deci în regim de urgenţă) măsuri în favoarea comunităţii LGBT. Aceştia pot fi când femei, când bărbaţi sau chiar de genul neutru; deci nu contează cum te-ai născut, ci poţi să-ţi alegi ce-ţi doreşti tu să fii. Evident că cei care vor comenta negativ sau îi vor discrimina, vor fi aspru pedepsiţi. Preşedintele Biden şi democraţii şi-ar fi dorit să deschidă graniţele SUA din prima zi de mandat, mai ales dinspre sud, să intre toţi migranţii care doresc, dar constituţional nefiind posibil vor putea şi o vor face doar prin Parlament, unde au majoritatea. Nenumăraţii migranţi care vor intra „la liber” în SUA mai ales pe la graniţa cu Mexicul nu vor avea loc de muncă, dar vor primi ajutor material de la stat prin mărirea taxelor plătite de către cei care muncesc.
