BROASCA VERDE, cîrciuma de la parterul blocului, oaza etilică și de neastîmpăr meningeal a tuturor politicienilor, coborîți sîmbătă, cu o gioarsă, peste pijama și piciorul gol în șlapi, demonstrând unghii netăiate dintr-o preistorie reactualizată, a împlinit 50 de ani de existență neîntreruptă. Ea a fost și inainte, și după '89, izvorul de sănătate pentru locatarii din jur, dar și materialul viu, folcloric, bibliografia Securității, de ieri și de azi. Aici se dezbat și acum, la zi, proaspete, toate vărsaturile informaționale ale televiziunilor mercenare, dar și date picante, eventual ilustrate, cu telefonul mobil, despre cine i-o trage la cîntareața cutare, cine este poponar sub acoperire, ce politician bătrân -evident din opoziție - a fost prins, cînd amușina niște chiloței de minore, într-un vestiar al sălii de sport, unde învăța și nepoata lui porcul, ca să zic așa.
BROASCA VERDE, a dăinuit peste vreme, neatinsă. Imediat după zaveră, cam toate găurile locative de la parter, garajele goale, centralele termice dezafectate, au devenit buticuri colorate, cu o diversitate uluitoare de mărfuri, majoritar-chinezești, o nirvană de tiutiun capitalist, dar și moldovenesc, inclusiv prezervative cu fandaxii, ciucuraș în botic, ori vibratoare, din păcate, pentru beneficiare, cam reparate în grabă, care scuturau ca toți dracii, dincolo de orice libidou saharizat. Aici venea jigodia de turnator, vasilache, de la scara a II-a, din blocul 15 E , însoțit fie de vărul din Tulcea, fie de băiatul unui coleg din armată, de la Odorhei, sau te miri cine, o dată pe lună, de preferința duminică dimineața, cînd la televizor se dau reluări, emisiuni pentru țărani, în care aceștia învățau agricultură după cărțile fundamentale ale partidului, despre cum se mulge vaca, cu dublu avantaj, prin sistemul de vacuum rural, sugerea cu pompițe atașate, și satisfacerea vremelică a apetitului sexual al vacilor, dependente de această formă de activitate. După zaveră, vaca a rămas aceeași nimfomană, s-au schimbat doar miniștri, oaia trecînd la aparate, daea, sau dintr-o iubire becaliană , devenite oi de cartier de lux, miorițe de vilă. Securistul pleca mulțumit, oamenii așijderi, fiindcă "vărul " lui vasilache, dădea un rînd la toți, și mai rămânea barmanița șleampătă, rujată și-n cur, care avea grijă ca cei care se duceau la hiroșima grupului sanitar, să curețe capacul, dimprejurul de pișat, și să nu înfunde chiuveta. De fumat se fuma și atunci, ca și acum, în spatele crâșmei, unde te puteai ușura, sau să stai cu fumigena pe banca din față, să dai cu vorba dupe femeile mai mișto, care treceau pe acolo. Evident, că nici ele nu rămîneau datoare, iar schimbul de replici, nu era unul platonic. Îi enerva pe toți, un profesor pensionar, fără vîrstă, pare-se primul locatar din cvartal, pe la 1961, care musai să facă paradă de știința lui, să strice cheful oamenilor.
- Consumul de alcool, cum spunea și Imanuell Kant, pervertește substanța morală, prostituează etica socială !
-Auzi, Imanoil ăsta e pesedist cu carnet, sau o javră din opoziție? Sau ungur?
Profesorul dădea din mînă a lehamite, apoi smucea paharul cu votcă peste cap, se scutura ca într-un debut de criză de malarie, și se ducea naibii, în gaura lui, dar răul era făcut: oamenilor le trecea cheful de povestit, se temeau evident. BROASCA VERDE rămînea cam pustie, atunci cînd oamenii erau adunați, pe bloc, pe cvartal, li se dadea niște bani, aveau promisiune unei băute pînă vezica zicea "ho!", luau cîte o pancartă din autobuzul care îi și ducea la demonstrație. Prevăzătorii aveau la purtător, în niște marsupii mascate, o sticloanță-două, să le treacă vremea, și cam fără chef, cu teamă ca nu cumva vreo curviștină obraznică, cu microfon, să le puie întrebări, și dupe aia, acasă, nevestele să strige la ei cu obiecte, și să urle, să știe tot cartierul, ce idioți cu minte scurtă, și sule în loc de cap, le-a hărazit Cel de Sus. Seara BROASCA VERDE era din nou plină, se bea și afară, pe scăunele aduse de acasă, într-o veselie posacă, fără cuvinte. Dacă vreunul încerca să vorbească despre miting, să comenteze, luările de cuvînt, ceilalți îl sictireau alene, dîndu-i de înțeles , că prietenul lui dom'profesor, Manuilă ăla, are dreptate, era mai bine să se care acasă, să se culce. 1969 -2019...nimic schimbat, doar rudele lui vasilache, altele, mai tinere, și cam zgîrcite. În locul matroanei, Letiția Scrofeață a lu'Delon, trona fie-sa, și mai cetacee, și mai aprig-sanitară. Nefumătoare, dar rumegătoare de gumă. ( Fragment din romanul "Dunărea din odaie")
imaginile sunt alese de mine, să mă ierte domnul Udrea