Un lup adevărat
Actualizată în: 8 mar.
Dintre podcasturile care umplu spațiul net-ului acesta mie mi s-a părut extrem de interesant și instructiv. Din el am aflat noi informații privind:
Acapararea statului și bogățiilor de către comuniștii din eșalonul postrevoluționar.
Mineriadele ca lovitură de stat
Efectul depopulării satelor și politica privind retrocedările din perioada postrevoluționara
Marota Statului Paralel care nu e paralel ci este numai același Stat divizat de găști care nu se înțeleg la împărțirea prăzii.
Rolul si poziția președintelui Emil Constantinescu privind intrarea noastră în NATO si eliminarea mineriadelor din politica română.etc..
Interviul este interesant, prin două personalități diferite, un unchi înțelept și ponderat față în față cu un nepot mai repezit, legat de anumite stereotipii din mass media intoxicată și prefabricată. Textul preluat din interviu nu are coerența ideativă și gramaticală a unui text scris deoarece este preluat direct din interviu ia eu am încercat să nu îi modific înțelesul și chiar farmecul limbajului. Tot din aceste cauze este posibil ca transcrierea să nu fie în totalitate corectă. Îi îndemn pe cei curioși să îl și vizioneze.
Acum câteva informații despre seniorul Vasile Lupu
Vasile Lupu (n. 3 septembrie 1950, orașul Liteni, județul Suceava) este un jurist și om politic român, care a fost ales ca deputat de Iași în legislaturile 1992-1996 și 1996-2000 pe listele partidului PNȚCD. Vasile Lupu a absolvit Facultatea de Drept din Iași.
La 3 septembrie 1950, se naște într-o familie de țărani, Vasile Lupu, al optulea copil dintre care doar trei mai erau în viață. La botez, preotul satului cere părinților să renunțe la numele de Vasile pentru că băiatul dă semne de om cu viitor și numele de țăran îl va stingheri la oraș. Atunci tatăl ripostează: Părinte, la primul i-am pus numele Gheorghe, acesta să fie Vasile.
,,De-or fi țărani proști, nu le-a sta rău cu numele. De s-or ridica în societate, lumea va găsi cum să-i alinte”.
Cum preotul nu se lasă convins, intervine mama acestuia:
„Să rămână numele Vasile, părinte. În cinstea Sfântului Vasile cel Mare, legiuitorul sfinților, poate a face și pentru noi țăranii o lege dreaptă”.
Și așa, de mic copil, părinții i-au băgat în cap că trebuie să facă o lege pentru țărani.
Înainte de a fi împlinit cinci ani, printr-o înscenare securistă, tatăl lui Vasile Lupu, a fost condamnat, nevinovat, la doi ani de închisoare și, în consecință, pentru patru ani, a luat calea pribegiei.
Elev în școala din satul Corni, comuna Liteni, județul Suceava, trăiește drama colectivizării. Înscrierea țăranilor în colectiv se făcea într-o sală de clasă în clădirea școlii și urletele țăranilor bătuți străpungeau inimile copiilor lor. Rămâne la școala din sat până în clasa a VIII-a, iar în clasa a X-a este adus de fratele său, Gheorghe Lupu, judecător pe atunci, la Liceul Mihai Eminescu din Iași. Acolo dobândește o cultură solidă, chiar dacă notele nu totdeauna o indicau și în 1969 este admis printre primii la Facultatea de Drept din Iași. În ultimul an de facultate, o delegație de la București din Ministerul de Externe a venit să selecteze tineri pentru diplomație. I se propune și tânărului Vasile Lupu, care visa demult o asemenea șansă. La condiția de a deveni membru PCR, refuză și se hotărăște pentru avocatură.
Din 1994 și până în 2000 este desemnat membru în delegația parlamentară română la Consiliul Europei. În perioada 1998-2000 conduce delegația.
În APCE, realizează două mari deziderate. Alături de alți membri români și străini, sprijinit de Walter Schwimmer, secretar al APCE din partea partidelor populare și creștin democrate și raportor pentru România, deși reprezenta majoritatea guvernamentală din Parlamentul României, obține, cu ajutorul grupului partidelor populare și creștin democrate, Rezoluția 1123 din aprilie 1997, care obligă statul român să modifice legile restituirii proprietăților, de natură a asigura principiul restitutio in integrum.