top of page

Socialismul și responsabilitatea socială


In noiembrie 2018, Hoover Institution il gazduieste in cadrul emisiunii Uncommon Knowledge pe cunoscutul economist american Thomas Sowell.


Principalele idei ale interviului:


  • institutiile guvernamentale nu sunt personificarea "vointei colective", ci au interese proprii

  • gandirea politica se imparte in doua: viziunea constrangatoare si viziunea lipsita de constrangeri

  • dezvoltarea economica a familiilor afro-americane a inceput in anii '40, nu in anii '60, odata cu Legea drepturilor civile si declansarea "razboiului impotriva saraciei"

  • din cauza statului asistential si a actiunii afirmative, populatia afro-americana a devenit mult mai putin responsabila si cumsecade decat in perioada cand aceasta era dezavantajata din punct de vedere economic

  • statul asistential a condus la disolutia familiilor afro-americane



In acest interviu, Sowell combate miturile legate de inegalitatile economice si rasiale. Mai intai, povesteste cum la 16 ani era deosebit de atras de ideile marxiste, insa, spune el, atractia nu provenea din substanta sau dificultatea lor intelectuala, ci din faptul ca, la momentul respectiv, acest tip de explicatie era singura care circula in spatiul public. Teza ca exista o clasa bogata care obtine sume imense de bani furand sau inselandu-i pe cei din clasele mai sarace parea evidenta si naturala. Fiind usor de inteles si conferindu-le oamenilor de rand atat o solutie, o cauza cat si un anumit sentiment de imputernicire, amestecat cu un sentiment de invinovatire si resentiment, ideile marxiste erau foarte populare si raspandite, fapt care poate fi observat chiar si in climatul universitatilor occidentale de astazi. De fapt, Thomas Sowell insusi recunoaste ca a traversat intreaga perioada a studiilor sale, de la licenta la doctorat, crezand in si promovand ideile respective, chiar si dupa ce a participat la seminariile economistului nobelist Milton Friedman.


Sowell povesteste cum si-a schimbat treptat viziunea cu privire la ideile de stanga dupa ce s-a angajat la Departamentul Muncii din Statele Unite ale Americii. Din propria experienta de acolo, si-a dat seama de faptul ca "institutiile guvernamentale nu sunt o personificare a vointei generale [a populatiei]", asa cum afirma Rousseau, "ci au interesele lor proprii". Sowell povesteste cum, in timp ce lucra pentru Departamentul Muncii, se ocupa de analiza salariului minim pe economie in Puerto Rico, unde exista o lipsa semnificativa de locuri de munca. Unul dintre motivele care determina o rata crescuta a somajului era declansarea unor furtuni ce afectau grav populatia care se ocupa de culturile de trestie de zahar. Asadar, se argumenta ca introducerea salariului minim pe economie putea indrepta intr-o anumita masura aceasta situatie nefericita.


Insa Sowell a propus ca un mod mai eficient de a sprijini populatia respectiva era acela de a obtine date aproximative cu privire la intinderea culturilor de zahar dinainte ca acestea sa fie afectate de catastrofele naturale. In acest fel, numarul de angajati necesar pentru strangerea culturilor respective, inainte ca o parte din acestea sa fie distruse, putea fi aproximat, iar cei care ar fi riscat pierderea job-ului din cauza dezastrului ar fi putut sa se orienteze din timp catre un alt job. Desi solutia sa era aplicata la realitatea si la necesitatile populatiei respective, birocratia din Departamentul Muncii nu a depus niciun efort pentru a obtine aceste date care probabil ca existau deja in cadrul Departamentului de Agricultura.


Dimpotriva, rezolvarea sa a fost privita cu suspiciune, deoarece abordari empirice, asemanatoare cu cele ale lui Sowell, care ajuta in mod real oamenii de rand, pot duce la desfiintarea unor intregi departamente publice. De multe ori, angajatii care se ocupa de analiza consecintelor reale ale implementarii salariului minim pe economie pur si simplu falsifica studiile respective pentru ca sa isi poata pastra in continuare carierele. Din experienta sa in administratia publica si din lecturile sale ulterioare, Sowell concluzioneaza ca gandirea economica de stanga tinde sa ignore argumentele empirice, bazandu-se mai degraba pe idei utopice, nesistematice care, in ultima instanta, nu ajuta in mod practic populatia: "Socialismul poate parea o idee minunata. Numai ca aceasta nu da nastere unei realitati la fel de minunate."


Pornind de la aceasta observatie, Sowell face referire la teza principala a cartii sale, A Conflict of Visions: Ideological Origins of Political Struggles, si explica in continuare cum gandirea politica este impartita, de fapt, in doua mari moduri de abordare a realitatii: viziunea constrangatoare si viziunea lipsita de constrangeri.


Cea dintai considera ca "nenorocirile care se petrec in aceasta lume sunt rezultatul optiunilor noastre limitate si imperfecte, care provin din limitarile morale si intelectuale ale naturii umane." Cu alte cuvinte, alegerile noastre sunt limitate de structura si datele realitatii, iar "lucrurile bune nu ni se intampla pur si simplu, pe cand cele rele sunt neaparat din vina cuiva". Incercarea de indreptare a acestor nenorociri se realizeaza prin intermediul unor procese sociale, cum ar fi traditiile morale, familia sau piata libera. Mai mult, conform acestei viziunii, statul nu reprezinta cea mai buna metoda de ameliorare a structurii imperfecte a realitatii din simplul fapt ca reprezentantii politici nu vor reusi niciodata sa reflecte cu adevarat nevoile si deciziile personale pe care fiecare trebuie sa le ia conform datelor din realitatea unica, particulara si imediata.


La antipod se afla viziunea lipsita de constrangeri, care considera ca "problema fundamentala [cu privire la nenorocirile noastre] nu are legatura cu omul si cu natura sa, ci cu institutiile [societatii]". Cu alte cuvinte, civilizatia sau societatea este responsabila pentru pervertirea omului - care este fundamental bun si moral - si pentru inegalitatile dintre oameni. Aceasta viziune este cea imbratisata de ganditorii de stanga, in ciuda faptului ca este clar ca in insasi structura realitatii nu exista nimic care sa ateste posibilitatea ca toti oamenii sa beneficieze de aceleasi sanse in atingerea unor scopuri.


In urmatoarea parte a interviului, Sowell se axeaza pe unele problemele concrete ale societatii, care sunt, spune el, consecinte tipului de abordare in care realitatea este lipsita de constrangeri. Sowell le prezinta asa cum se reflecta in discursul social, masurile economice si deciziile politice de stanga. Una dintre acestea este diferenta de venit dintre afro-americani si americanii albi care a fost uneori descrisa ca o forma de sclavie. Raspunsul lui Sowell la aceasta interpretare este simplu: daca fiecare dintre noi s-ar uita la modul spectaculos in care veniturile afro-americanilor au crescut odata cu aparitia regimului liberal, in comparatie cu perioada sclaviei, ar realiza ca acest mod de a descrie problema este complet distorsionat.