Occidentul și sfânta imbecilitate.
Articol de Șerban Georgescu
LINK (Imaginile sunt puse de mine)
Nu sunt un expert nici în economie și nici în politică, dar unul din lucrurile pe care cred că le înțeleg din lumea pe care mă aflu este următorul:

Civilizația occidentală a reușit să se impună la scară istorică și să devină ceea ce este chiar și în ziua de azi (adică un model în care orice om din orice colț al lumii și-ar dori să trăiască) în baza unui principiu simplu: dreptul individului de a supraviețui și chiar de a se îmbogăți nu distrugându-l și furându-i averea semenului său, ci punându-și mintea la contribuție pentru a crea o afacere, cât de mică, din care să rezulte un produs (material sau imaterial) mai bun decât cel mai bun produs existent la un moment dat pe piață.
Așa cum foarte bine observa nu demult un gânditor contemporan din România, capitalismul nu este doar un sistem economic ci și (sau poate mai ales) ”o structură socială bazată pe un reglaj fin al relației individ-stat (…) care s-a dovedit a fi singura din istoria umanității capabilă să administreze relația dintre individ și stat, în așa fel încât să capteze creativitatea și spontaneitatea individului spre beneficiul întregii societăți”.

Acest principiu al competiției pe baza creativității și nu a distrugerii (și care marchează despărțirea, pe care mulți am dorit-o definitivă, dintre Capitalism și Evul Mediu) s-a dovedit a fi atât de eficient încât a adus bunăstare materială nu doar în Occident, acolo unde a fost gândit și aplicat, ci și în multe alte țări ale lumii, care n-au înțeles și nu au asimilat niciodată acest principiu.
Oricât de ”sălbatic”, oricât de ”inuman” ar putea fi considerat de unii (din ce în ce mai mulți) în ziua de astăzi Capitalismul, electricitatea, automobilul, telefonul mobil, internetul, avionul, toate acestea și multe alte bunuri de care beneficiază în acest moment întreaga lume există doar pentru că Occidentul și Capitalismul au creat condițiile pentru ca ele să existe.

Nu Rusia, nu China, nu Turcia, nu Europa de Est, nu Coreea de Nord, nu Africa, nu Orientul Mijlociu, nu America de Sud, care, toate acestea, deși au dovedit în nenumărate rânduri că nu au înțeles și nu au asimilat niciodată în totalitate principiul de bază de funcționare a Capitalismului, beneficiază, cu asupra de măsură, de toate aceste creații capitaliste occidentale, ba chiar,unele din ele, fură cu nerușinare rezultate ale creativității occidentale pentru a emite ulterior pretenții de supremație mondială.
Cu toate acestea, este vizibil pentru oricine, Occidentul a intrat într-o derivă care pare ireversibilă.
Cum e totuși posibil așa ceva?
În ”Legile fundamentale ale imbecilității umane”, o cărticică de 50 de pagini, scrisă în 1976 (și care a fost publicată în 2014 și în România, – unde a trecut practic neobservată), italianul Carlo M. Cipolla (economist cu studii la Sorbona și London School of Economics, n.1922 – d. 2000) propune o definiție surprinzător de simplă, concretă și concisă pentru imbecilitate.