Licheaua jurnalistică
- Dumitru Grigore
- 28 mar.
- 26 min de citit
Introducere
Jurnalismul reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai democrației, având menirea de a informa corect, de a investiga realitatea și de a servi interesul public. În mod ideal, presa ar trebui să fie un garant al adevărului, un gardian al libertății și un instrument de echilibru între puterea politică, economică și societate. Cu toate acestea, realitatea contemporană ne arată că jurnalismul nu este imun la degradare, iar în locul unor profesioniști dedicați, integritatea sa este adesea subminată de personaje oportuniste, corupte sau servile, pe care le putem numi generic „lichele jurnalistice”.
Fenomenul lichelei jurnalistice nu este unul nou, dar în era digitală și a rețelelor sociale a căpătat noi dimensiuni și forme de manifestare. Această specie a presei moderne se caracterizează prin lipsa de etică, promovarea dezinformării, atacurile la comandă, manipularea opiniei publice și subordonarea totală în fața intereselor economice și politice. Spre deosebire de jurnalistul autentic, care își asumă responsabilitatea socială a meseriei sale, licheaua jurnalistică își folosește statutul pentru a servi interese obscure, pentru a compromite adevărul și pentru a menține masele într-o stare de confuzie și dependență de narativele toxice pe care le propagă.
Această analiză multidisciplinară își propune să expună mecanismele prin care licheaua jurnalistică operează, să investigheze factorii sociali, psihologici, economici și politici care favorizează ascensiunea acestui tip de jurnalism și să propună soluții pentru contracararea acestui fenomen nociv. Studiul va include exemple concrete, perspective teoretice și studii de caz relevante, oferind o înțelegere profundă asupra modului în care presa poate deveni nu un instrument al adevărului, ci o armă periculoasă împotriva lui.
Acest demers nu este doar o radiografie a corupției din jurnalism, ci și un semnal de alarmă asupra degradării unei profesii esențiale pentru sănătatea oricărei societăți. Într-o lume în care manipularea informațională a devenit o armă geopolitică și un instrument de control social, identificarea și combaterea lichelei jurnalistice nu mai reprezintă doar o necesitate, ci o obligație morală pentru toți cei care cred în puterea adevărului.
1. Definiție și delimitări conceptuale
Originea și evoluția termenului „lichea” în context jurnalistic
Cuvântul „lichea” provine din limbajul popular românesc și desemnează o persoană fără caracter, lipsită de principii morale, oportunistă și lipsită de scrupule. În sens extins, „licheaua” este individul care, pentru a-și atinge scopurile personale sau pentru a servi interese străine, își calcă în picioare propria integritate și îi trădează pe cei din jur.
În jurnalism, termenul „lichea jurnalistică” desemnează acel pseudo-jurnalist care își abandonează misiunea fundamentală de informare corectă a publicului și se transformă într-un instrument de manipulare, propagandă sau linșaj mediatic. Licheaua jurnalistică nu mai acționează în slujba adevărului, ci devine servitorul unor interese obscure, fie politice, fie economice, fie chiar mafiote.
Dacă în trecut presa era numită „a patra putere în stat”, cu menirea de a echilibra și controla celelalte puteri (legislativă, executivă, judecătorească), astăzi, în multe situații, aceasta s-a transformat într-un vector al dezinformării și al manipulării, acționând împotriva interesului public. Licheaua jurnalistică este, astfel, un simptom al degradării profesiei de jurnalist și al corupției morale din industria mass-media.
Distincția dintre jurnalism autentic și licheaua jurnalistică
Pentru a înțelege mai bine fenomenul lichelei jurnalistice, este esențial să facem o delimitare clară între jurnalismul autentic și cel corupt:
Caracteristică | Jurnalism autentic | Licheaua jurnalistică |
Obiectivitate | Respectă adevărul, verifică informațiile din surse multiple | Deformează realitatea pentru a servi interese externe |
Etică | Respectă codul deontologic al profesiei | Încălcare sistematică a normelor deontologice |
Independență | Evită dependența de grupuri de interese | Este aservit economic, politic sau ideologic |
Scop | Informarea corectă a publicului | Manipularea, intimidarea, dezinformarea |
Stil | Analiză echilibrată, expunerea argumentelor pro și contra | Atacuri personale, știri false, emoționalizare excesivă |
Licheaua jurnalistică nu doar că își trădează meseria, dar devine un factor activ în degradarea societății, întreținând o stare de confuzie generalizată și influențând deciziile publicului prin dezinformare. Mai mult decât atât, astfel de indivizi contribuie la distrugerea reputației jurnalismului în ansamblu, făcând ca și cei care practică această profesie cu onestitate să fie priviți cu suspiciune.
Forme și manifestări: de la manipulare subtilă la dezinformare agresivă
Licheaua jurnalistică nu operează într-un singur mod, ci adoptă strategii diverse, în funcție de context și de obiectivele celor care o finanțează. Putem identifica mai multe forme prin care acest fenomen se manifestă:
Manipularea subtilă
Omisiunea unor informații esențiale pentru a induce o anumită percepție
Alegerea unui limbaj emoțional care înclină balanța către o anumită interpretare
Folosirea imaginilor și titlurilor senzaționale pentru a crea o impresie distorsionată
Sugestii și insinuări fără dovezi concrete
Jurnalismul de propagandă
Articole scrise la comandă pentru a sprijini o anumită agendă politică, economică sau ideologică
Preluarea fără verificare a comunicatelor oficiale, fără investigații suplimentare
Folosirea unor „experți” părtinitori pentru a valida anumite mesaje
Suprimarea vocilor critice prin cenzură sau ridiculizare
Dezinformarea agresivă
Fabricarea de știri false cu scopul de a manipula opinia publică
Demonizarea unor persoane sau grupuri prin campanii coordonate de linșaj mediatic
Crearea unor crize artificiale pentru a stimula reacții emoționale
Folosirea rețelelor sociale pentru a amplifica narative false și a răspândi teorii conspiraționiste
Jurnalismul de șantaj și compromitere
Publicarea de materiale denigratoare pentru a forța persoane publice să se conformeze anumitor interese
Folosirea unor înregistrări sau documente trunchiate pentru a crea scandaluri mediatice artificiale
Solicitarea de bani sau avantaje pentru a nu publica informații compromițătoare
Licheaua jurnalistică este un fenomen complex, care nu poate fi redus la un simplu caz de lipsă de profesionalism. Este vorba despre un sistem bine pus la punct, în care astfel de „jurnaliști” devin pioni în jocuri de putere mai mari, fiind folosiți pentru a distruge adversari politici, a proteja interese economice sau a manipula masele.
Această primă secțiune ne oferă un cadru conceptual solid pentru a înțelege cum s-a dezvoltat fenomenul și sub ce forme îl întâlnim în realitatea contemporană. Următorul pas este să analizăm factorii sociologici care favorizează existența lichelei jurnalistice și impactul pe care aceasta îl are asupra societății.
2. Perspectiva sociologică
Fenomenul lichelei jurnalistice nu apare în mod izolat, ci este produsul unor dinamici sociale complexe. Pentru a înțelege de ce acest tip de jurnalism corupt și manipulator se manifestă și proliferează, trebuie să analizăm contextul social, relația dintre jurnalism și putere și impactul asupra societății. În plus, compararea sistemelor internaționale ne oferă o perspectivă mai clară asupra modului în care diferite cadre legislative și culturale influențează integritatea jurnalistică.
Factori sociali care favorizează apariția lichelei jurnalistice
Licheaua jurnalistică nu se naște dintr-un vid, ci dintr-un cumul de factori care favorizează corupția, dezinformarea și manipularea opiniei publice. Printre cei mai importanți factori sociali care contribuie la acest fenomen se numără:
Degradarea educației și analfabetismul funcțional
O societate slab educată este mai ușor de manipulat și mai puțin capabilă să analizeze critic informațiile primite.
Creșterea analfabetismului funcțional face ca un număr mare de oameni să consume pasiv conținut mediatic, fără să distingă între jurnalism autentic și propagandă.
Concentrarea mass-media în mâinile unor grupuri de interese
În multe state, trusturile media sunt deținute de oligarhi, corporații sau entități politice, care dictează agenda jurnalistică.
Jurnaliștii devin astfel doar executanți ai unor linii editoriale prestabilite, pierzându-și autonomia.
Declinul eticii profesionale
Codurile deontologice sunt tot mai des ignorate, iar mecanismele de autoreglementare sunt slabe sau inexistente.
Licheaua jurnalistică profită de acest vid etic pentru a practica un jurnalism de scandal, bazat pe senzaționalism și atacuri la persoană.
Dependența presei de publicitate și finanțări externe
Într-un peisaj media tot mai comercializat, presa este dependentă de venituri din publicitate și de contracte de sponsorizare.
Această dependență reduce obiectivitatea, întrucât jurnaliștii evită să critice entitățile care îi finanțează.
Evoluția tehnologică și proliferarea rețelelor sociale
Internetul și social media au permis distribuirea rapidă a informațiilor, dar au favorizat și răspândirea dezinformării.
Licheaua jurnalistică se adaptează acestui mediu, creând conținut manipulator care ajunge la milioane de oameni într-un timp foarte scurt.
Toleranța publicului față de manipulare și fake news
În unele societăți, oamenii acceptă dezinformarea ca pe o realitate inevitabilă, ceea ce permite lichelei jurnalistice să prospere.
Lipsa unei culturi a adevărului face ca publicul să nu mai sancționeze derapajele mass-media.
Relația dintre jurnalism și putere: corupție, propagandă, interese economice
Mass-media este, în teorie, un câine de pază al democrației, dar în realitate, relația dintre presă și putere este adesea una de complicitate și subordonare. Licheaua jurnalistică joacă un rol central în această relație, devenind un instrument al celor care dețin influența economică și politică.
Jurnalismul de curte
Presa devine un agent al propagandei de stat, servind guvernul și elitele economice.
Jurnaliștii „de curte” promovează politici favorabile puterii și suprimă vocile critice.
Corupția în jurnalism
Unele trusturi media și jurnaliști sunt direct finanțați de partide politice, guverne sau corporații pentru a transmite mesaje convenabile acestora.
„Licheaua jurnalistică” nu mai este un observator independent, ci un agent de influență.
Presa ca armă de șantaj
Publicațiile pot fi folosite pentru a exercita presiuni asupra unor persoane publice sau afaceriști, prin amenințări și publicarea de materiale compromițătoare.
Acest tip de presă „de execuție” distruge nu doar vieți individuale, ci și încrederea publicului în mass-media.
Mass-media și economia subterană
Unele canale media sunt finanțate din surse obscure și servesc interese mafiote.
Acestea pot influența politica editorială pentru a proteja infractori sau pentru a discredita anchetatori și judecători.
Impactul asupra societății: crearea unor realități alternative, polarizare socială
Licheaua jurnalistică nu doar că dezinformează, dar contribuie la fragmentarea și radicalizarea societății.
Construirea unor realități alternative
Prin repetarea constantă a unor narative false, publicul ajunge să trăiască într-o realitate paralelă.
Ex: Teorii ale conspirației promovate de anumite televiziuni și ziare.
Polarizarea socială
Presa divizează deliberat societatea, prezentând realitatea în termeni de „noi versus ei”.
Lichelele jurnalistice alimentează conflicte între grupuri sociale, religioase sau politice.
Eroziunea încrederii în instituțiile democratice
Atunci când presa este coruptă, cetățenii își pierd încrederea în toate instituțiile statului.
Acest fenomen creează un teren fertil pentru populism și anarhie informațională.
Modele internaționale: comparație între sisteme de presă și nivelul de integritate jurnalistică
Pentru a înțelege mai bine fenomenul lichelei jurnalistice, este util să comparăm diferite sisteme media din lume:
Țară | Nivel de integritate jurnalistică | Factori care favorizează jurnalismul corupt |
Suedia, Norvegia, Finlanda | Foarte ridicat | Reglementări stricte, educație media avansată, independență editorială |
Germania, Franța, Marea Britanie | Ridicat | Presiuni economice asupra presei, dar instituții puternice care protejează jurnalismul |
SUA | Mediu | Polarizare extremă a presei, influența marilor corporații și a grupurilor politice |
Rusia, China | Foarte scăzut | Presă controlată de stat, cenzură sistemică, propagandă de stat |
România, Bulgaria, Ungaria | Scăzut | Oligarhizare media, corupție, influența politică asupra redacțiilor |
Această analiză arată că nivelul de integritate jurnalistică este direct corelat cu maturitatea democratică a unui stat, cu reglementările media și cu educația civică a populației.
3. Perspectiva psihologică
Licheaua jurnalistică nu este doar un produs al unui sistem corupt, ci și rezultatul unor trăsături psihologice specifice care o determină să adopte un comportament deviant în cadrul profesiei. Motivațiile care stau la baza acțiunilor sale variază de la dorința de prestigiu și câștig financiar până la frica de represalii sau pur și simplu oportunism. În același timp, consumatorul de presă este victima unor mecanisme subtile de manipulare cognitivă, care duc la distorsionarea realității și la creșterea polarizării sociale.
Profilul psihologic al lichelei jurnalistice: trăsături de personalitate, mecanisme de apărare
Din punct de vedere psihologic, licheaua jurnalistică prezintă trăsături de personalitate specifice, care îi permit să opereze fără remușcări într-un mediu bazat pe dezinformare și manipulare. Printre aceste trăsături se numără:
Lipsa de empatie și cinismul
Licheaua jurnalistică nu se preocupă de consecințele acțiunilor sale asupra indivizilor sau asupra societății.
Are tendința de a obiectifica oamenii, reducându-i la simple piese în jocul său de influență.
Machiavelism și manipulare
Este capabilă să construiască narative false sau distorsionate pentru a servi interese personale sau de grup.
Utilizează tehnici de persuasiune și dezinformare pentru a manipula opinia publică.
Narcisism și nevoia de validare
Deseori, licheaua jurnalistică se percepe pe sine ca fiind mai inteligentă decât publicul și colegii săi.
Caută atenție, admirație și recunoaștere, chiar dacă aceste lucruri sunt obținute prin mijloace imorale.
Flexibilitate morală și lipsa de scrupule
Acceptă cu ușurință compromisul moral, justificându-și acțiunile prin „raționamente superioare” (de exemplu, „toți fac la fel”, „asta este realitatea industriei”).
Utilizează mecanisme de apărare precum raționalizarea și proiecția pentru a-și justifica comportamentul.
Oportunism și adaptabilitate
Este capabilă să-și schimbe rapid poziția și discursul în funcție de context și de interesele momentului.
Nu are convingeri ferme, ci doar obiective personale.
Motivațiile lichelei jurnalistice: bani, prestigiu, frică, oportunism
Licheaua jurnalistică nu acționează în mod aleatoriu, ci este motivată de o serie de factori care îi dictează comportamentul:
Banii
Multe lichele jurnalistice sunt direct plătite pentru a promova sau a ataca anumite persoane, organizații sau ideologii.
Presa tabloidă și jurnalismul de scandal sunt alimentate de stimulente financiare uriașe.
Prestigiul și recunoașterea socială
Unii jurnaliști ajung să facă orice pentru a câștiga notorietate, sacrificând etica în favoarea succesului rapid.
Aparițiile la televizor, premiile și popularitatea în social media devin mai importante decât adevărul.
Frica și conformismul
În regimurile autoritare sau în trusturile media controlate de oligarhi, unii jurnaliști devin lichele din frică.
Frica de a-și pierde locul de muncă, de a fi marginalizați sau chiar amenințați fizic îi determină să accepte compromisul.
Oportunismul
Licheaua jurnalistică își alege tabăra în funcție de cine oferă mai mult sau cine pare să fie mai puternic.
Poate trece rapid de la un discurs la altul, de la un patron media la altul, fără scrupule.
Impactul asupra consumatorului de presă: manipulare cognitivă, efectul de turmă, sindromul „lumea e rea”
Manipularea jurnalistică are efecte psihologice profunde asupra publicului, modelând percepția realității și comportamentul social.
Manipularea cognitivă
Prin tehnici precum repetarea obsesivă a unor idei, selecția tendențioasă a informației și utilizarea unui limbaj emoțional, presa poate influența puternic gândirea oamenilor.
Ex: Exagerarea unor probleme sociale pentru a induce panică și a atrage audiență („epidemii de violență”, „colaps economic iminent”).
Efectul de turmă
Oamenii tind să își ajusteze opiniile conform celor promovate de mass-media, chiar dacă acestea nu reflectă realitatea.
Lichelele jurnalistice speculează acest mecanism psihologic pentru a direcționa gândirea colectivă în favoarea anumitor grupuri de interese.
Sindromul „lumea e rea” (Mean World Syndrome)
Concept dezvoltat de George Gerbner, sindromul „lumea e rea” se referă la tendința oamenilor de a percepe realitatea ca fiind mult mai periculoasă și haotică decât este în realitate, din cauza expunerii constante la știri negative.
Mass-media controlată de lichele jurnalistice amplifică acest efect, menținând publicul într-o stare de anxietate și neîncredere.
Radicalizarea și polarizarea socială
Jurnalismul partizan creează diviziuni artificiale în societate, împingând grupurile sociale unele împotriva altora.
Se formează bule informaționale în care fiecare tabără consumă doar conținut care îi confirmă prejudecățile.
Studii de caz relevante: analize psihologice ale unor campanii mediatice toxice
Pentru a ilustra impactul psihologic al lichelei jurnalistice, putem analiza câteva cazuri celebre:
Campaniile de discreditare a opozanților politici
În multe state, presa este folosită ca armă politică pentru a distruge reputația oponenților.
Ex: Scandalurile fabricate din Rusia, SUA sau România, unde presa este folosită pentru a manipula alegerile.
Jurnalismul de panică și știrile false
În pandemie, anumite trusturi media au exagerat pericolul sau au promovat teorii ale conspirației, influențând decizii de sănătate publică.
Impact: Creșterea anxietății în rândul populației și scăderea încrederii în instituții.
Mass-media și isteria colectivă
Exemplele de „epidemii sociale” generate de mass-media, precum cazurile de crime în serie exagerate sau panica indusă de „valuri de imigranți”.
4. Perspectiva etică și deontologică
Jurnalismul, în esența sa, ar trebui să fie un bastion al adevărului, al obiectivității și al interesului public. Totuși, licheaua jurnalistică subminează aceste principii, transformând presa într-un instrument de manipulare, dezinformare și propagandă. Această secțiune explorează încălcarea sistematică a normelor deontologice, dilemele etice fundamentale din jurnalism, dezbaterea dintre autoreglementare și intervenția externă și contrastele dintre bunele practici și derapajele toxice.
Codurile deontologice ale jurnalismului și încălcarea lor sistematică
Majoritatea organizațiilor de presă și asociațiilor profesionale adoptă coduri deontologice menite să ghideze activitatea jurnalistică. Acestea includ principii precum:
Adevărul și exactitatea – Jurnalistul trebuie să verifice informațiile înainte de publicare.
Independența – Evitarea influenței politice și economice asupra materialelor jurnalistice.
Corectitudinea și imparțialitatea – Prezentarea echilibrată a informațiilor.
Respectarea demnității umane – Evitarea defăimării și a atacurilor la persoană.
Transparența surselor – Utilizarea unor surse credibile și verificabile.
În realitate, aceste principii sunt adesea ignorate de lichelele jurnalistice, care practică:
Distorsionarea deliberată a faptelor – Omisiuni selective, exagerări sau prezentarea informațiilor scoase din context pentru a manipula opinia publică.
Partizanatul politic și economic – Promovarea unor agende dictate de grupuri de interese, în detrimentul informării corecte.
Jurnalismul de scandal – Exploatarea senzaționalismului pentru a atrage audiență, fără a ține cont de consecințele asupra persoanelor implicate.
Dezinformarea și fake news – Răspândirea de informații false sau semi-false pentru a influența comportamente sociale, politice sau economice.
Un exemplu clasic de încălcare a codului deontologic este fenomenul „trialului mediatic”, unde anumite persoane sunt executate public înainte de orice proces legal, pe baza unor acuzații neverificate.
Dileme etice: între adevăr și interese de grup
Licheaua jurnalistică este deseori prinsă între două forțe opuse:
Datoria față de adevăr și interesul public – Jurnalistul autentic trebuie să investigheze și să prezinte realitatea obiectivă, indiferent de consecințe.
Presiunile financiare și politice – Licheaua jurnalistică alege să servească interesele celor care o finanțează sau o protejează.
Printre dilemele etice majore din jurnalism se numără:
Cenzura și autocenzura – Publicarea unor informații compromițătoare poate atrage represalii; unii jurnaliști aleg să se autocenzureze pentru a-și proteja cariera.
Jurnalismul activist vs. jurnalismul obiectiv – Cât de justificat este ca un jurnalist să adopte o poziție militantă într-o cauză?
Protecția surselor vs. interesul public – Dacă o sursă oferă informații false, jurnalistul are dreptul să o expună?
Dreptul la viață privată vs. dreptul publicului de a ști – Când devine investigarea unei persoane o invadare nejustificată a vieții sale private?
Aceste dileme sunt amplificate în epoca digitală, unde presiunea de a obține vizualizări și de a atrage audiență transformă jurnalismul într-o cursă pentru senzațional.
Autoreglarea profesiei vs. necesitatea unor reglementări externe
O întrebare fundamentală în etica jurnalistică este: cine trebuie să controleze presa? Există două mari modele:
Autoreglarea
Presupune că jurnalismul se autoreglementează prin coduri de etică, consilii de presă și mecanisme interne.
Avantaje: Protejează independența presei.
Dezavantaje: Ineficiență în fața lichelelor jurnalistice, care eludează aceste norme.
Reglementarea externă
Implică intervenția statului sau a altor organisme pentru a sancționa abaterile grave.
Avantaje: Poate preveni derapajele majore (ex. calomnie, dezinformare intenționată).
Dezavantaje: Risc de cenzură și de abuz politic asupra presei incomode.
În unele țări, precum Germania și Marea Britanie, există autorități independente care supraveghează respectarea normelor etice. În alte locuri, inclusiv în România, reglementarea este slabă, iar lichelele jurnalistice operează fără consecințe reale.
Un compromis ar fi un model mixt, în care autoreglarea este combinată cu sancțiuni clare pentru abaterile grave. De exemplu, sancțiuni financiare pentru trusturile media care difuzează știri false în mod repetat.
Exemple de bune practici vs. practici toxice în jurnalism
Pentru a înțelege mai bine contrastul dintre jurnalismul autentic și licheaua jurnalistică, putem analiza câteva exemple:
Bune practici | Practici toxice |
Investigații serioase (ex. „Panama Papers”, dezvăluiri despre corupție) | Fabricarea știrilor pentru a influența opinia publică |
Verificarea surselor și a informațiilor | Utilizarea zvonurilor și a „informațiilor pe surse” neverificate |
Echilibru și imparțialitate în prezentarea punctelor de vedere | Jurnalism partizan, care promovează doar o agendă |
Transparență privind conflictele de interese | Ascunderea legăturilor cu grupuri de influență |
Corectarea publică a greșelilor | Persistența în minciună, chiar și când faptele contrazic narațiunea inițială |
Un exemplu de bună practică este jurnalismul de investigație practicat de publicații ca The Guardian, care expune corupția și abuzurile de putere. În contrast, presa tabloidă sau trusturile media controlate politic promovează practici toxice precum manipularea emoțională și defăimarea adversarilor ideologici.
Concluzie
Perspectiva etică și deontologică ne arată că jurnalismul ar trebui să fie o instituție fundamentală a democrației, dar licheaua jurnalistică o transformă într-o armă a dezinformării și a intereselor ascunse. Încălcarea sistematică a codurilor deontologice, dilemele etice nerezolvate și absența unor mecanisme eficiente de control permit proliferarea jurnalismului toxic.
Soluția nu este cenzura, ci consolidarea educației media, autoreglementarea reală și aplicarea unor sancțiuni clare pentru abaterile grave. Doar astfel putem combate licheaua jurnalistică și restabili încrederea în presă ca vector al adevărului.
5. Perspectiva politică și economică
Licheaua jurnalistică nu este un fenomen izolat, ci o verigă importantă într-un lanț de influențe politice și economice. În multe cazuri, mass-media devine un instrument de propagandă, de manipulare și de distorsionare a realității, servind interesele celor care o finanțează. Această secțiune analizează relația dintre licheaua jurnalistică și puterea politică, impactul finanțării asupra conținutului editorial, utilizarea presei în conflictele politice și economice și viabilitatea unui model sustenabil pentru presa independentă.
Licheaua jurnalistică și relația sa cu puterea politică
Presa ar trebui să funcționeze ca un „câine de pază” al democrației, expunând abuzurile și oferind cetățenilor informații corecte pentru a lua decizii informate. Totuși, în multe cazuri, licheaua jurnalistică devine un instrument al puterii, servind interesele politicienilor sau ale grupurilor de influență.
Există trei tipare principale prin care licheaua jurnalistică este subordonată puterii politice:
Subordonarea directă – Oligarhi sau politicieni dețin trusturi media și impun o linie editorială favorabilă propriilor interese. Exemple relevante sunt televiziunile și ziarele controlate de oameni politici care elimină orice formă de jurnalism critic.
Subordonarea indirectă – Politicienii influențează presa prin contracte publice, reclame guvernamentale sau favoruri economice. De exemplu, un guvern poate direcționa fonduri către anumite trusturi media pentru a le asigura „loialitatea”.
Controlul prin presiuni – Amenințările, șantajul sau limitarea accesului la informații publice sunt metode prin care guvernele controlează jurnalismul incomod. În unele regimuri, jurnaliștii critici sunt hărțuiți, arestați sau chiar eliminați fizic.
Consecința directă a acestor relații este pierderea credibilității presei și transformarea ei într-un vehicul de propagandă, în care realitatea este construită în funcție de nevoile politice ale momentului.
Finanțarea mass-media: cum influențează banii conținutul editorial
Presa nu poate funcționa fără resurse financiare, dar sursa banilor determină adesea direcția editorială. Finanțarea mass-media provine din mai multe surse:
Publicitate comercială – Companiile plătesc pentru reclame, iar în schimb se așteaptă la un tratament favorabil. Un trust media care critică puternic un sponsor important riscă să își piardă finanțarea.
Fonduri publice – Guvernele oferă subvenții sau contracte de publicitate, ceea ce poate duce la subordonarea editorială a presei față de autorități.
Investitori și patroni media – În multe cazuri, ziarele și televiziunile sunt deținute de oameni de afaceri cu interese politice și economice, care dictează agenda editorială.
Donații și crowdfunding – Modele alternative de finanțare, precum abonamentele și donațiile publicului, pot oferi o oarecare independență, dar sunt dificil de susținut pe termen lung.
Aceste mecanisme duc la o presiune constantă asupra jurnaliștilor de a evita subiecte sensibile, de a exagera scandalurile pentru audiență sau de a promova agende ascunse. În acest context, adevărul devine secundar, iar scopul principal al jurnalismului este maximizarea profitului și servirea intereselor celor care plătesc.
Instrumentalizarea jurnalismului în războaie politice și economice
Licheaua jurnalistică joacă un rol central în conflictele politice și economice, fiind folosită ca armă de propagandă pentru a influența opinia publică. Există mai multe modalități prin care mass-media este instrumentalizată:
Dezinformarea și manipularea – Politicienii și grupurile de interese folosesc presa pentru a discredita adversarii și pentru a impune anumite narațiuni. Exemple includ campaniile de denigrare înaintea alegerilor, unde oponenții sunt atacați prin știri false sau exagerate.
Crearea unor crize artificiale – Presa poate amplifica conflictele sociale, economice sau politice pentru a justifica anumite măsuri drastice. De exemplu, unele guverne folosesc presa pentru a genera panică în rândul populației, ca mai apoi să impună legi restrictive sub pretextul „securității naționale”.
Distragerea atenției de la probleme reale – În loc să investigheze corupția sau incompetența guvernamentală, presa poate fi folosită pentru a direcționa atenția publicului către scandaluri minore sau teme irelevante.
Presa ca armă economică – Companiile media pot fi folosite pentru a ataca concurența sau pentru a influența piețele financiare. De exemplu, un ziar poate publica articole negative despre o firmă rivală pentru a-i scădea valoarea pe bursă.
Un exemplu celebru de instrumentalizare a presei este cazul „Fake News” în timpul alegerilor prezidențiale din SUA, când anumite publicații au difuzat informații false pentru a influența votul.
Presa independentă vs. presa aservită: există un model sustenabil?
În fața acestui peisaj dominat de corupție și manipulare, se ridică întrebarea: poate exista o presă cu adevărat independentă?
Provocările presei independente
Lipsa finanțării – Fără susținere economică solidă, multe publicații independente sunt vulnerabile și pot fi eliminate ușor de trusturile mari.
Presiunile politice – Jurnaliștii independenți sunt adesea intimidați, cenzurați sau chiar eliminați fizic în regimurile autoritare.
Dificultatea de a ajunge la public – Într-o lume dominată de algoritmi care promovează senzaționalismul, jurnalismul de calitate este greu de distribuit.
Modele de succes pentru presa independentă
Jurnalismul bazat pe abonamente – Publicații precum The New York Times au reușit să devină profitabile printr-un sistem de abonamente plătite, oferind conținut premium.
Donații și crowdfunding – Proiecte precum The Guardian au reușit să supraviețuiască prin donații voluntare.
Colaborări internaționale – Investigații precum Panama Papers au fost realizate prin colaborarea dintre mai multe organizații independente, reducând riscul de represalii.
Totuși, aceste modele nu sunt universal aplicabile și nu pot combate pe deplin puterea presei aservite, care beneficiază de resurse nelimitate.
Concluzie
Perspectiva politică și economică asupra lichelei jurnalistice demonstrează că presa a devenit, în multe cazuri, o extensie a puterii politice și a intereselor financiare. Departe de a fi un pilon al democrației, jurnalismul este adesea folosit ca mecanism de control și manipulare a societății.
Singura soluție viabilă pe termen lung este susținerea presei independente și dezvoltarea gândirii critice în rândul consumatorilor de media, astfel încât publicul să poată distinge între jurnalismul autentic și licheaua jurnalistică.
6. Impactul tehnologic și digital
Transformarea digitală a presei și ascensiunea rețelelor sociale au revoluționat modul în care consumăm informația. Cu toate acestea, aceste schimbări au facilitat și proliferarea lichelei jurnalistice, oferindu-i instrumente mai sofisticate de manipulare, propagandă și dezinformare. În această secțiune, vom analiza rolul tehnologiei în amplificarea fenomenului, mecanismele dezinformării algoritmice și posibilele soluții pentru combaterea jurnalismului toxic în era digitală.
Rolul rețelelor sociale și AI-ului în amplificarea fenomenului
Rețelele sociale au transformat fiecare utilizator într-un consumator și distribuitor de știri, eliminând filtrele tradiționale de verificare jurnalistică. Aceasta a permis lichelelor jurnalistice să exploateze câteva aspecte esențiale ale ecosistemului digital:
Distribuția virala a știrilor senzaționaliste – Algoritmii rețelelor sociale favorizează conținutul care generează reacții puternice, fie că este vorba de indignare, frică sau furie. Astfel, titlurile înșelătoare și teoriile conspiraționiste au mai multe șanse să fie promovate decât analizele obiective.
Crearea unor camere de ecou – Platformele digitale creează bule informaționale în care utilizatorii sunt expuși doar la opinii care le confirmă prejudecățile. Aceasta duce la polarizare socială și la întărirea percepțiilor false.
Utilizarea AI-ului pentru generarea de conținut fals – Inteligența artificială este deja folosită pentru a crea deepfake-uri, articole scrise automat și chatbot-uri care răspândesc dezinformare în masă. Aceste tehnologii permit lichelelor jurnalistice să manipuleze realitatea la un nivel fără precedent.
Automatizarea trolling-ului și a campaniilor de denigrare – Armate de boți și conturi false pot fi folosite pentru a ataca jurnaliști independenți, a promova narațiuni false și a influența opinia publică la scară largă.
Exemple de impact major al tehnologiei asupra jurnalismului pot fi observate în campaniile electorale manipulate digital (Cambridge Analytica), războiul informațional dintre marile puteri (fake news în conflictele geopolitice) sau folosirea AI-ului pentru crearea unor știri false credibile.
Dezinformarea algoritmică și ecosistemele de fake news
Lichelele jurnalistice au găsit în tehnologie un aliat perfect pentru crearea și diseminarea dezinformării. Câteva dintre mecanismele-cheie prin care se propagă fake news în era digitală includ:
Manipularea algoritmică – Platformele precum Facebook, YouTube și TikTok prioritizează conținutul care generează engagement ridicat, indiferent de veridicitatea acestuia. Astfel, știrile false devin mai vizibile decât cele bazate pe fapte.
Site-uri de știri false și rețele de propagandă – Multe site-uri sunt create exclusiv pentru a distribui dezinformare, fiind gestionate de grupuri de interese politice sau economice. Acestea preiau și distorsionează articole reale sau fabrică informații pentru a manipula publicul.
Publicitate programatică și finanțarea dezinformării – Sistemele automate de publicitate online permit site-urilor de fake news să genereze venituri substanțiale din reclame, fără ca brandurile să fie conștiente că finanțează propagarea minciunilor.
Amplasarea strategică a știrilor false – Lichelele jurnalistice știu că un titlu senzaționalist plasat în topul căutărilor Google sau promovat agresiv pe rețelele sociale poate influența percepția publicului. Aceste practici sunt utilizate frecvent în campanii electorale și în crize politice sau economice.
Un exemplu celebru este scandalul fake news din timpul alegerilor prezidențiale din SUA (2016), când rețele de site-uri obscure au generat milioane de vizualizări cu știri complet false despre candidați, influențând rezultatul alegerilor.
Cum poate fi combătută licheaua jurnalistică în era digitală?
Deși fenomenul dezinformării este greu de stopat complet, există soluții tehnologice, educaționale și legislative care pot contribui la combaterea lichelei jurnalistice:
Educația media și dezvoltarea gândirii critice
Introducerea unor programe de educație media în școli și universități pentru a învăța tinerii să recunoască manipularea.
Campanii de conștientizare despre fake news și pericolele dezinformării.
Reglementări stricte pentru platformele digitale
Impunerea unor reguli clare pentru rețelele sociale privind dezinformarea și promovarea conținutului fals.
Amenzi pentru companiile care permit răspândirea masivă a știrilor false fără intervenție.
Tehnologii anti-dezinformare
Dezvoltarea de algoritmi care să detecteze și să semnaleze știrile false.
Crearea unor baze de date verificate care să contracareze narațiunile false.
Sprijinirea jurnalismului independent
Finanțarea platformelor media care respectă etica jurnalistică prin modele de abonamente sau donații.
Crearea unor consilii de supraveghere a presei care să impună standarde clare de verificare a informațiilor.
Responsabilizarea consumatorilor de media
Încurajarea verificării surselor și a citirii critice a știrilor.
Limitarea consumului de informații din surse obscure sau neverificate.
Exemple de inițiative care luptă împotriva dezinformării includ proiectele de fact-checking (Snopes, FactCheck.org), etichetarea știrilor suspecte de către Facebook și Twitter sau dezvoltarea unor parteneriate între platforme media pentru verificarea conținutului (Google News Initiative).
Concluzie
Impactul tehnologic asupra jurnalismului a avut atât efecte pozitive, cât și negative. Pe de o parte, accesul la informație a fost democratizat, iar investigațiile jurnalistice pot ajunge mai ușor la public. Pe de altă parte, licheaua jurnalistică a găsit în rețelele sociale și AI-ul un teren fertil pentru manipulare, creând un ecosistem informațional dominat de dezinformare și propagandă.
Lupta împotriva acestui fenomen necesită o abordare multidimensională, combinând reglementări clare, responsabilizarea platformelor digitale, sprijinirea jurnalismului autentic și educarea publicului pentru a dezvolta o imunitate la manipulare. În lipsa acestor măsuri, societatea riscă să devină prizoniera unei realități distorsionate, modelate exclusiv de interesele lichelei jurnalistice.
7. Studii de caz și exemple relevante
Pentru a înțelege mai bine mecanismele prin care licheaua jurnalistică operează și impactul dezinformării asupra societății, este esențial să analizăm cazuri concrete în care presa a fost utilizată ca instrument de manipulare, compromitere și propagandă. Aceste studii de caz ne permit să identificăm tiparele comune ale dezinformării și strategiile folosite de jurnaliștii fără scrupule pentru a-și atinge scopurile.
Cazuri celebre de dezinformare și manipulare media
1. Războiul din Irak și „armele de distrugere în masă”
Unul dintre cele mai cunoscute exemple de manipulare jurnalistică este campania mediatică ce a condus la invazia Irakului în 2003. Presa mainstream din SUA și Marea Britanie, în special publicații precum The New York Times și The Washington Post, a promovat narațiunea conform căreia regimul lui Saddam Hussein deținea arme de distrugere în masă (ADM).
Strategia folosită: surse anonime, „experți” apropiați de structurile de putere și o presiune mediatică continuă au construit o realitate alternativă care a justificat războiul.
Consecințe: după distrugerea Irakului, s-a dovedit că informațiile erau false, iar media a fost acuzată că a servit interesele guvernamentale în loc să pună la îndoială propaganda oficială.
Acest caz demonstrează cum licheaua jurnalistică poate deveni o unealtă a manipulării geopolitice, având efecte devastatoare asupra națiunilor întregi.
2. Scandalul Cambridge Analytica și manipularea alegerilor
În 2016, presa a fost implicată în una dintre cele mai mari campanii de dezinformare digitală din istorie, cu scopul de a influența alegerile prezidențiale din SUA și referendumul Brexit din Marea Britanie.
Cum a funcționat manipularea: compania Cambridge Analytica a colectat datele personale a milioane de utilizatori Facebook fără consimțământ și a creat reclame personalizate pentru a le influența opiniile politice.
Rolul lichelei jurnalistice: în loc să investigheze aceste practici, multe instituții media au preluat și amplificat mesajele false generate de echipele de propagandă digitală.
Acest caz arată cum tehnologia și jurnalismul corupt se pot îmbina pentru a manipula alegeri democratice, punând în pericol funcționarea statelor de drept.
3. Campania de denigrare împotriva lui Julian Assange și WikiLeaks
Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, a fost demonizat de presa internațională după ce a dezvăluit informații sensibile despre crimele de război ale SUA și alte abuzuri guvernamentale.
Tactici folosite împotriva lui:
Publicații de prestigiu au preluat acuzații neverificate pentru a-i distruge credibilitatea.
Presa a ignorat dezvăluirile sale despre corupție și a mutat atenția pe viața sa personală.
Jurnaliștii care l-au susținut au fost marginalizați.
Acest caz este un exemplu clar al modului în care lichelele jurnalistice pot distruge reputația unei persoane incomode pentru sistem, utilizând tehnici de denigrare și distragere a atenției de la adevărata problemă.
Experiență personală cu atacul a 137 de portaluri de știri
Un exemplu direct al mecanismelor de linșaj mediatic și manipulare a fost campania de atac mediatic orchestrată împotriva mea în ianuarie 2024.
Contextul atacului
Motivația lichelelor jurnalistice: atacul a fost generat de o cercetare aplicativă și o invenție pe care am obținut-o în calitate de inginer fizician.
Interesele din spatele atacului: acțiunea a fost coordonată de lichelismul universitar și jurnalistic, care au avut un interes comun în distrugerea reputației mele, sub pretextul că fiind și preot ortodox nu aș fi putut realiza și o cercetare serioasă în neuroștiințe și psihometrie.
Tactici utilizate în campanie
Publicarea simultană a unor articole defăimătoare
Cele 137 de portaluri de știri au preluat rapid aceeași narațiune, fără verificare.
Titlurile au fost formulate astfel încât să sugereze vinovăție înainte de orice clarificare.
Omisiunea faptelor esențiale
Nu s-au prezentat detalii despre invenția în cauză sau despre munca științifică propriu-zisă, nu a fost indicat nici măcar un paragraf din vreuna din publicațiile mele științifice care să indice eroarea sau lipsa de validitate științifică.
Orice informație care ar fi contrazis narațiunea lichelei jurnalistice a fost exclusă.
Atac la persoană în loc de analiză obiectivă
În loc să analizeze lucrarea științifică, articolele au încercat să îmi afecteze credibilitatea profesională și morală.
S-a folosit asocierea cu persoane sau grupuri care nu aveau nicio legătură cu subiectul.
Crearea unui efect de turmă
Scopul a fost ca atacul să fie perceput ca „adevăr general acceptat” datorită numărului mare de publicații implicate.
Cititorii au fost bombardați cu aceeași narațiune din surse multiple, ceea ce a crescut credibilitatea minciunilor.
Consecințele atacului
Impact asupra carierei și imaginii publice: reputația profesională a fost afectată temporar, necesitând un efort susținut pentru restabilirea adevărului.
Lecții învățate: această experiență a oferit o perspectivă directă asupra modului în care lichelele jurnalistice operează și a demonstrat cât de periculos este un ecosistem media corupt.
Strategii folosite de lichelele jurnalistice pentru compromiterea țintelor
În toate aceste cazuri, observăm un set de tactici recurente pe care lichelele jurnalistice le folosesc pentru a-și atinge scopurile:
Campanii coordonate de defăimare – Publicații multiple sunt sincronizate pentru a crea impresia unui consens.
Titluri înșelătoare și manipulare semantică – Se folosesc formulări care induc o vinovăție implicită.
Ignorarea dreptului la replică – Țintele sunt rar contactate pentru a oferi o poziție oficială înainte de publicare.
Folosirea surselor anonime și a „experților” convenabili – Se creează o aparență de legitimitate prin referirea la opinii neverificate.
Tergiversarea clarificărilor – Chiar și după ce adevărul iese la iveală, corecțiile sunt fie minore, fie inexistente.
Concluzie
Aceste studii de caz demonstrează că licheaua jurnalistică nu este un fenomen izolat, ci un mecanism sistemic care servește interese politice, economice și ideologice. Atât la nivel internațional, cât și personal, linșajul mediatic și manipularea presei sunt instrumente utilizate pentru a controla opinia publică și pentru a elimina vocile incomode.
Pentru a combate acest fenomen, este esențial să creștem nivelul de educație media, să sprijinim jurnalismul independent și să dezvoltăm mecanisme de verificare a informațiilor.
8. Concluzii și Propuneri
Fenomenul lichelei jurnalistice nu este doar o problemă de etică profesională, ci una cu implicații profunde asupra democrației, formării opiniei publice și stabilității sociale. După analiza multidisciplinară realizată, este evident că acest fenomen nu se manifestă în mod izolat, ci este interconectat cu factori politici, economici, tehnologici și psihologici. Pentru a limita impactul său negativ, sunt necesare măsuri complexe, atât la nivel de reglementare, cât și la nivel educațional și societal.
Posibile soluții pentru combaterea fenomenului
Lupta împotriva lichelei jurnalistice trebuie să fie abordată sistematic, printr-o combinație de autoreglare profesională, reglementări externe și educație publică.
1. Reformarea codurilor deontologice și aplicarea reală a sancțiunilor
Codurile deontologice ale jurnalismului trebuie revizuite și aplicate cu fermitate.
Instituțiile media care se abat constant de la standardele etice trebuie să fie expuse public și sancționate.
Este necesară crearea unui organism independent de supraveghere, care să monitorizeze practicile jurnalistice și să emită sancțiuni pentru dezinformare dovedită.
2. Legislație împotriva dezinformării sistematice
Este nevoie de un cadru legislativ clar, care să penalizeze difuzarea intenționată a informațiilor false.
Ar trebui introduse pedepse pentru campaniile de linșaj mediatic, mai ales când acestea afectează grav persoane sau instituții.
În același timp, trebuie păstrat echilibrul între combaterea dezinformării și protejarea libertății de exprimare, pentru a evita abuzurile de tip cenzură.
3. Stimularea presei independente
Crearea unor mecanisme de finanțare pentru jurnalismul de investigație autentic, independent de influențele politice sau economice.
Platformele media care respectă standardele etice ar trebui să beneficieze de avantaje fiscale sau fonduri din surse transparente.
Dezvoltarea unor platforme alternative de știri, unde verificarea informațiilor să fie o regulă strictă.
4. Îmbunătățirea mecanismelor de fact-checking
Platformele digitale trebuie să integreze instrumente avansate de verificare a informațiilor, astfel încât știrile false să fie rapid demontate.
Ar trebui să existe marcaje clare pentru articolele care conțin informații neverificate sau distorsionate.
Publicul trebuie să fie încurajat să folosească surse multiple și să verifice autenticitatea informațiilor înainte de a le distribui.
Rolul educației media în formarea unui public critic
Un public educat este cea mai eficientă apărare împotriva manipulării. Educația media ar trebui să devină o componentă esențială a sistemului educațional și să fie promovată la toate nivelurile societății.
1. Introducerea educației media în școli și universități
Elevii și studenții trebuie să învețe cum să analizeze critic informațiile, să recunoască propaganda și să distingă între jurnalism autentic și manipulare.
Cursuri obligatorii de gândire critică și analiza mass-media ar trebui incluse în curricula școlară.
2. Campanii publice de educare a populației
Organizarea unor campanii de conștientizare despre pericolele dezinformării, prin colaborarea dintre societatea civilă și instituțiile media oneste.
Dezvoltarea unor ghiduri practice pentru identificarea știrilor false, disponibile gratuit pentru toți cetățenii.
3. Responsabilizarea consumatorului de presă
Publicul trebuie să fie încurajat să își asume un rol activ în combaterea fenomenului, raportând știrile false și evitând distribuirea conținutului manipulativ.
Se pot dezvolta aplicații și extensii de browser care ajută utilizatorii să evalueze credibilitatea surselor de știri.
Direcții viitoare de cercetare asupra fenomenului
Fenomenul lichelei jurnalistice este în continuă evoluție, iar metodele de manipulare devin din ce în ce mai sofisticate. Pentru a combate eficient acest fenomen, este necesară o cercetare continuă și multidisciplinară.
1. Impactul inteligenței artificiale asupra dezinformării
Investigarea modului în care AI-ul poate fi folosit pentru a genera conținut jurnalistic fals.
Dezvoltarea unor sisteme bazate pe AI pentru detectarea și demontarea dezinformării.
2. Efectele psihologice ale consumului de fake news
Studierea impactului pe termen lung al expunerii la manipulare mediatică, inclusiv efectele asupra sănătății mentale.
Analizarea modului în care dezinformarea influențează comportamentele sociale și deciziile politice.
3. Modele internaționale de reglementare și autoreglare
Compararea sistemelor de reglementare a presei din diferite țări și identificarea celor mai eficiente practici.
Investigarea posibilității de a crea standarde internaționale pentru combaterea dezinformării.
Concluzie finală
Lupta împotriva lichelei jurnalistice nu poate fi câștigată doar prin măsuri punctuale. Este nevoie de un efort concertat al societății, al instituțiilor media oneste și al fiecărui cetățean.
Reglementările legislative pot limita abuzurile, dar nu pot elimina complet fenomenul.
Educația media este cea mai puternică armă pe termen lung, deoarece un public informat este mai greu de manipulat.
Tehnologia trebuie folosită responsabil, atât pentru detectarea dezinformării, cât și pentru protejarea presei autentice.
Dacă aceste măsuri sunt implementate eficient, există șanse reale de a diminua influența lichelei jurnalistice și de a crea un climat media bazat pe transparență, profesionalism și respect pentru adevăr.
Bibliografie Structurată
1. Cărți și monografii
Hallin, D. C., & Mancini, P. (2004). Comparing Media Systems: Three Models of Media and Politics. Cambridge University Press.
McChesney, R. W. (2004). The Political Economy of Media: Enduring Issues, Emerging Dilemmas. Monthly Review Press.
Herman, E. S., & Chomsky, N. (2002). Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media. Pantheon Books.
Zaller, J. (1992). The Nature and Origins of Mass Opinion. Cambridge University Press.
2. Articole și studii de specialitate
Lazer, D. M. J., et al. (2018). "The Science of Fake News." Science, 359(6380), 1094-1096.
Lewandowsky, S., Ecker, U. K. H., & Cook, J. (2017). "Beyond Misinformation: Understanding and Coping with the ‘Post-Truth’ Era." Journal of Applied Research in Memory and Cognition, 6(4), 353-369.
Tsfati, Y., & Weimann, G. (2002). "Political Journalists and the News Media: Ideological and Organizational Influences." International Journal of Press/Politics, 7(4), 16-38.
Pennycook, G., & Rand, D. G. (2018). "Fighting Fake News: A Social Media Experiment." Science Advances, 4(4), eaap8655.
3. Coduri deontologice și documente oficiale
Asociația Jurnaliștilor din România (AJR). (2017). Codul Deontologic al Jurnalistului din România.
Society of Professional Journalists (SPJ). (2014). SPJ Code of Ethics.
4. Studii de caz și rapoarte
Reporters Without Borders (RSF). (2020). World Press Freedom Index.
Freedom House. (2021). Freedom of the Press 2021.
European Commission. (2020). The Digital Services Act: A New Rulebook for the Digital Economy.
5. Resurse online și articole de presă
The Guardian. (2019). "The Rise of Fake News: How Social Media is Changing Journalism."
Reuters Institute for the Study of Journalism. (2020). Journalism, Media, and Technology Trends and Predictions 2020.
The New York Times. (2018). "How Fake News Becomes Viral: A Study of Online Media."
6. Resurse educaționale și ghiduri
International Federation of Journalists (IFJ). (2020). Global Media Ethics and Media Literacy.
European Broadcasting Union (EBU). (2019). Journalism in the Digital Age: Challenges and Opportunities.
Comentarios