I- Lecția

În științele economice se întâlnesc mai multe erori de gândire decât în orice alt domeniu de studiu cunoscut omului. Și nu întâmplător. Dificultățile inerente ale subiectului, destul de mari oricum, sunt multiplicate de mii de ori de către un factor nesemnificativ în domenii precum, să zicem, fizică, matematică sau medicină – afirmarea intereselor egoiste. Deși anumite interese economice sunt identice tuturor grupurilor, în același timp, fiecare grup are, după cum vom vedea, interese antagoniste față de cele ale tuturor celorlalte grupuri. În timp ce de unele efecte ale politicii de stat va beneficia, pe termen lung, toată lumea, de altele va fi avantajat un singur grup, în defavoarea tuturor celorlalte. Grupul avantajat, având un interes direct, va pleda în favoarea acestei politici, convingător și insistent. Va angaja cele mai bune minți care există pentru a-și dedica tot timpul susținerii pledoariei sale. În cele din urmă, fie va convinge opinia publică, fie o va dezorienta într-atât încât un raționament clar asupra subiectului respectiv să devină aproape imposibil.

Pe lângă aceste nesfârșite pledoarii în favoarea propriilor interese, există un al doilea factor important care dă naștere la erori economice în fiecare zi. Acesta constă în tendința permanentă a omului de a vedea doar efectele imediate ale unei anumite politici, sau numai efectele acesteia asupra unui anumit grup, și de a desconsidera efectele pe termen lung pe care acea politică le-ar putea avea nu numai asupra acelui grup în particular, ci asupra tuturor grupurilor. Aceasta reprezintă eroarea omiterii consecințelor secundare.

În aceasta constă toată diferența dintre o teorie economică bună și una proastă. Un economist mediocru vede numai ceea ce sare imediat în ochi; economistul bun privește și mai departe. Primul are în vedere numai consecințele imediate ale unei acțiuni propuse; al doilea caută și consecințele pe termen lung și cele indirecte. Primul vede doar care a fost sau care va fi efectul unei politici date asupra unui grup anume; economistul bun se întreabă și care vor fi efectele acestei politici asupra tuturor grupurilor.

Deosebirea pare să fie evidentă. Grija de a depista toate consecințele unei politici date asupra tuturor poate părea o chestiune elementară.

1. Oare nu știe fiecare, din proprie experiență, faptul că există tot felul de tentații foarte atrăgătoare pe moment, dar dezastruoase în final?

2. Oare nu orice puști știe că dacă mănâncă prea multe bomboane i se va face rău?

3. Oare cel ce se îmbată nu știe că se va trezi dimineața cu stomacul întors pe dos și cu o durere de cap îngrozitoare?

4. Oare alcoolicul nu știe că se distruge și își scurtează viața?

5. Nu știe și Don Juan-ul că se expune la tot felul de riscuri, de la șantaj la îmbolnăvire?

6. În fine, ca să revenim la sfera economicului, deși tot pe plan individual, oare nu știu leneșul și cheltuitorul, chiar în culmea euforiei lor, că se îndreaptă spre un viitor marcat de datorii și sărăcie?

Cu toate acestea, în domeniul teoriei economiei publice, aceste adevăruri elementare sunt ignorate. Oameni considerați astăzi economiști străluciți au desconsiderat economisirea, recomandând risipa la scară națională drept calea spre salvarea economică; și când cineva evidențiază consecințele pe care această politică le va avea pe termen lung, replica lor ușuratică este asemănătoare cu cea dată de un fiu risipitor unui tată grijuliu: „Pe termen lung vom fi cu toții morți.” Și astfel de glume proaste trec drept aforisme irezistibile și exemple de înțelepciune profundă.

Tragedia este că suferim deja consecințele pe termen lung ale politicilor din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat. Astăzi înseamnă deja ziua de mâine, pe care economistul mediocru ne îndemna ieri să o ignorăm. Consecințele pe termen lung ale unor politici economice se pot evidenția în câteva luni. Altele pot să nu apară câțiva ani, iar altele pot să nu se resimtă timp de zeci de ani. Însă în oricare dintre aceste cazuri, consecințele pe termen lung sunt conținute de politica respectivă tot atât de sigur precum găina în ou sau floarea în sămânță.

Din această perspectivă, prin urmare, întreaga teorie economică poate fi redusă la o singură lecție, iar această lecție poate fi restrânsă într-o singură frază. Secretul științei economice constă în a avea în vedere nu doar efectele imediate, ci și pe cele de durată ale oricărei acțiuni sau politici; el constă în descifrarea consecințelor acelei politici nu numai asupra unui singur grup, ci asupra tuturor grupurilor.

2

Nouă zecimi din erorile economice ce provoacă prejudicii atât de mari astăzi în lume sunt rezultatul ignorării acestei lecții. Toate derivă dintr-una din cele două erori principale sau din amândouă: aceea constând în luarea în considerare numai a consecințelor imediate ale unei acțiuni sau unui proiect și cea referitoar