top of page

De la Marx la corectitudine politică


Apa trece, pietrele rămîn. Evenimente zilnice şi problemele perioadelor istorice se schimbă cu trecerea timpului. Unele interpretări şi soluţii continuă totuşi să persiste, adaptate inteligent la condiţii noi. Evoluţia poate juca feste de magician, care într-o secundă face să dispară o batistă şi o aduce înapoi înnodată sub formă de bărcuţă. Magicianul culege aplauze şi uimirea publicului suspendă pentru moment realitatea. Acelaşi truc reuşeşte şi la polul opus al scării temporale. Lozinci vechi şi discreditate dispar din uz pentru un număr de ani şi cînd păreau definitiv uitate reapar în altă formă. Publicul nu observă că noile lozinci sînt confecţionate din acelaşi vechi material şi le adoptă drept certitudini. Credulitatea suspendă realitatea pentru un timp mai îndelungat.

Noile lozinci se numesc în prezent corectitudine politică.

Corectitudinea politică este continuarea naturală a liniei trasată de partid. Ceea ce vedem încă o dată este un grup auto-numit în funcţia de miliţian, care îşi impune vederile asupra celorlalţi. Este o moştenire a comunismului, dar lumea nu pare să observe acest lucru. Doris Lessing

Sau:

  • Substituirea adevărului cu senzitivitatea. Exprimarea în cuvinte sau acţiuni, îngrădită de teama de a ofensa.

  • O formă de cenzură care pune în pericol libertatea de expresie prin limitarea discursului public, cu deosebire în lumea academică şi politică.

  • Un gen de constrîngere care suprimă puncte de vedere diferite de standardul decis de o minoritate pentru ce este acceptabil în societate. Descurajarea gîndirii independente prin impunerea acestui standard drept adevăr oficial.

  • O mişcare de stînga care compartimentează societatea în categorii de victime, încurajează identificarea individului cu una sau mai multe din aceste categorii şi militează pentru rescrierea istoriei.



Exemple:

  • Încălzirea globală este o catastrofă ecologică provocată de activitatea umană (în special datorită Europei şi Americii de Nord) şi soluţia constă în reducerea substanţială a emisiilor de CO2, prin intervenţia statului în economie şi viaţa cetăţenilor.


  • Africa e săracă datorită exploatării suferite în era colonială şi soluţia constă în ajutoare financiare masive.

  • O cafenea din Glasgow a refuzat să servească un client care comandase o „cafea neagră”, motivînd rasismul exprimării. Clientul a fost servit numai după ce şi-a revizuit limbajul şi a cerut o „cafea fără lapte”.


  • În octombrie 2006, prezentatoarea de ştiri Fiona Bruce a fost criticată de conducerea BBC pentru vestimentaţia în care a apărut la emisiunea Ten O’Clock News. La gîtul Fionei era vizibil un lanţ cu cruciuliţă.

  • Tot în 2006, un cuplu de pensionari din Anglia a fost interogat de poliţie mai bine de o oră şi acuzat de homofobie după o convorbire telefonică cu un reprezentant al primăriei locale. Domnul Roberts s-a plîns de iniţiativa administraţiei locale, finanţată din fonduri publice, de a promova homosexualitatea şi a întrebat dacă, în numele politicii de susţinere a diversităţii invocată de primărie, i se va permite să pună manifeste pentru religia creştină alături de broşurile oficiale în favoarea homosexualităţii. Cererea i-a fost refuzată, pe motiv că aşa ceva ar ofensa comunitatea gay, lesbiană şi bisexuală.

Pentru BBC, autorii carnagiului de acum doi ani din centrul Londrei sînt nişte criminali nechibzuiţi. Acum, după ce bombele au explodat și nenumărate pagini scrise și ore de transmisie radio-tv au fost dedicate acestei orori și sărmanilor oameni decenți care au murit sau dispărut, precum și criminalilor nechibzuiţi responsabili de această faptă, poate că e momentul să ne detașăm puțin de tot ce s-a întîmplat și să ne tragem respirația. John Simpson – BBC (comentariu în urma atacului terorist din Londra, iulie 2005)

Intenţia acelor „criminali nechibzuiţi” a fost de a ucide fără înştiinţare prealabilă cît mai multe persoane nevinovate cu putinţă şi totuşi din articol lipsesc cu desăvîrşire cuvintele terorist sau terorism. Conform standardului jurnalistic al BBC, astfel de exprimări sînt prea încărcate emoţional şi pun o barieră în calea înţelegerii corecte a fenomenelor violente din societate.



În ierarhia preferinţelor corectitudinii politice, musulmanii sînt una din cele mai protejate categorii de victime. Nu e admisibilă nici măcar sugestia că aceştia ar fi responsabili de acţiuni blamabile, chiar dacă validată de cercetare sociologică riguroasă. Centrul European de Monitorizare a Rasismului, o instituţie a Uniunii Europene, a comandat în 2004 un studiu despre antisemitismul din Europa, pe care l-a suprimat după ce autorii au concluzionat că motivul principal al creşterii antisemitismului european este extremismul tineretului musulman. CEMR a comunicat autorilor, majoritatea evrei, că studiul compromite activitatea pe care Centrul o depune în sprijinul musulmanilor – cel mai discriminat grup din Europa – şi a cerut rescrierea raportului astfel încît vina principală să fie atribuită rasiştilor albi. Autorii au refuzat şi în consecinţă CEMR l-a dat publicităţii cu un sumar şi un set de concluzii care contraziceau flagrant datele faptice din studiu. La conferinţa de presă a inaugurării raportului, CEMR a afirmat că skinheads şi neo-nazişti albi sînt principala sursă de antisemitism european. Un studiu dat publicității de centrul UE de monitorizare a rasismului și xenofobiei a uimit experții, concluzionând că valul de persecuții antievreiești din ultimii doi ani a fost provocat de grupuri neonaziste sau alte grupări rasiste. „Cel mai mare grup de agresori pare a fi format din tineri europeni dezamăgiți”, se afirma într-un rezumat prezentat Parlamentului European. „O altă sursă de antisemitism, în unele țări, au fost tinerii musulmani de proveniență din Africa de Nord sau Asia.” „În mod tradițional, grupurile antisemite de extrema dreaptă joacă un rol în agitarea spiritelor”, a adăugat acesta. Însă principalele constatări din sumar contrazic ce se afirmă în interiorul raportului. În raport se afirmă că cele mai multe dintre cele 193 de atacuri violente asupra sinagogilor, școlilor evreiești, magazinelor kosher, cimitirelor evreiești și rabinilor din Franța în 2002 – în creștere de la 32 în 2001 – au fost „atribuite tinerilor din cartiere sensibile la conflictul israeliano-palestinian, în principal de origine nord-africană.” „Procentul atribuit extremei drepte a fost de numai 9% în 2002”, s-a menționat în raport. În raportul privind Belgia se afirmă că majoritatea atacurilor cu bombe incendiare și mitraliere asupra țintelor evreiești au fost inspirate de intifada palestiniană. Congresul evreiesc european a acuzat reprezentantul UE că a manipulat datele din cele 15 state membre, pentru a se potrivi propriilor prejudecăți ideologice, descriind raportul ca fiind un catalog de „contradicții enorme, erori și omisiuni”. EU ‘covered up’ attacks on Jews by young Muslims – The Daily Telegraph
  • Recent, în Olanda, Consiliul Ştiinţific pentru Politici Guvernamentale a dat publicităţii un studiu cu un mesaj clar: olandezii ar trebui să se adapteze la imigranţii musulmani. Autorii studiului observă că toleranţa faţă de Islam este prea scăzută şi îndeamnă populaţia nativă să-şi transforme modul de viaţă, mai ales în domeniul religios şi al practicilor sexuale, pentru a acomoda mai bine cultura celor nou veniţi. Conform Consiliului, fixaţia unei părţi a societăţii olandeze pe conceptul de „identitate naţională” împiedică integrarea imigranţilor, iar folosirea cuvîntului allochtoon drept termen generic pentru imigranţi trebuie descurajată, datorită conotaţiilor stigmatizante la adresa acestora. Allochtoon este un eufemism introdus în uz în 1989, de acelaşi Consiliu Ştiinţific, cu scopul de a înlocui cuvinte ca imigrant sau străin, considerate stigmatizante la adresa alohtonilor.



Istoria Angliei ar trebui rescrisă, a declarat recent Trevor Phillips, noul şef al comisiei guvernamentale pentru egalitate şi drepturile omului. De fapt, însăși existenţa Angliei s-ar datora, nici mai mult nici mai puțin, decît Turciei:

Din ce în ce mai mult descoperim noi legături cu lumea musulmană. De exemplu, cercetătorii de la Universitatea din Londra au descoperit recent scrisori care indică faptul că atunci când regină Elizabeth I a fost amenințată de armada spaniolă, ea s-a adresat musulmanilor turci pentru ajutor. Potrivit lui Jerry Brotton, lector al Colegiului Royal Holloway din Londra, o scrisoare neobservată până acum, trimisă de Sir Francis Walsingham, ministrul de contrainformații și spionaj, către ambasadorul său din Istanbul, arătă că manevrele navale turcești, mai degrabă decât bravura lui Francis Drake, au dat lovitura fatală planurilor de invazie spaniolă. Scrisoarea îi ordona ambasadorului William Harbourne să-i îndemne pe turci să găsească flota spaniolă. A fost scrisă l