„Problema principală în luptele politice din zilele noastre este dacă societatea trebuie să fie organizată pe baza proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie (capitalism, sistemul de piaţă) sau pe baza controlului public asupra mijloacelor de producţie (socialism, comunism, economie planificată). Capitalismul înseamnă libera întreprindere, suveranitatea consumatorilor în problemele economice şi suveranitatea alegătorilor în probleme politice. Socialismul înseamnă control guvernamental total asupra fiecărei sfere a vieţii individului şi supremaţia fără restricţii a guvernului în ceea ce priveşte capacitatea lui ca administrator central al managementului de producţie. Nu există nici un compromis posibil între aceste două sisteme. Contrar unei păreri greşite asupra unei căi de mijloc, nu este posibil un al treilea sistem, model al unei ordini sociale permanente. Cetăţenii trebuie să aleagă între capitalism şi socialism sau, aşa cum spun mulţi americani, între modul de viaţă american şi cel rusesc. Oricine care, în această controversă, ar fi de partea capitalismului trebuie să o facă în mod franc şi direct. Trebuie să acorde sprijin proprietăţii private şi liberei întreprinderi. Degeaba se mulţumeşte cineva cu atacarea unor măsuri menite să paveze drumul către socialism. Este inutil să lupţi împotriva fenomenului însoţitor, şi nu împotriva tendinţei către totalitarism. Este nefolositor să se insiste doar asupra criticării birocratismului.”
Ludwig von Mises
„Imposibilitatea calculelor de rentabilitate în cadrul monopolurilor coercitive condamnă la haos economic atât socialismul global, cât şi presupusele întreprinderi legitime ale statului minimal sau limitat, începând cu “protecţia” etatistă a proprietăţii. În ciuda eforturilor lui Mises de a salva ceva din onorabilitatea şi perspectivele unor insule de birocraţie statală de taifunul propriului său argument, îndreptat iniţial doar împotriva socialismului de tip sovietic, cititorul atent al acestei cărţi va desprinde singur concluzia ineluctabilă la care aveau să ajungă cercetătorii critici ai logicii acţiunii politice, începând de la Murray N. Rothbard şi Antony de Jasay: orice stat presupune ordinea proprietăţii private, pe care tinde să o paraziteze până la pulverizarea ei în cel mai abject război legalizat al tuturor împotriva tuturor.”
Dan Cristian Comănescu
Deoarece guvernul nu produce nimic de preţ în termenii estimărilor sociale, el nu poate decât să furnizeze bunăstare unora, sifonând resurse a căror dizlocare distruge aranjamentele economice pe care se întemeiază bunăstarea altora. Tentativele de remediere a efectelor distructive imputabile politicilor sale precedente, atunci când acestea se dovedesc aducătoare de impopularitate politică, conduc statul asistenţial spre comiterea altor acte distructive izolate, până când sfârşeşte, cu o ultimă şi crudă ironie, prin a adopta politica de distrugere integrală a societăţii şi a bunăstării umane, care este socialismul.”
Joseph T. Salerno
Comments