Învață-mă să iert
- Visan Ioan Tiberiu
- 25 mai
- 1 min de citit
Învață-mă să iert - suferința vine nechemată, cuprinde neîntrebată, constrânge necontrolată, devine uimire nelimpezită...
Învăț să iert - ura, hazardul și nemulțumirea ce dau buzna în numele dreptății mâzgălind libertatea de exprimare nociv, sumbru, batjocoritor...
Învață-mă să iert - liniștea fie ocrotită - să-și respire odihna în inimă, să-și șoptească iubirea pe ghețarii necruțători ai solitudinii, în piscurile străjuite de prăpăstii, mai aproape de Soarele atins cu imponderabilul bucuriei
Învăț să iert - tumultul sălbatic al pândei, cel de toate zilele - iertarea ca ființă nu lezează prezența și prezentul...
Învață-mă să iert - cum ai făcut-o Tu în poemul acelei zile însângerate în care eu te cunoșteam doar ca piron îmbrățișat de rană...
(21 noiembrie 2019)
Comments